Știri

Vlad Petrescu: Românul care îl ajută pe Lewis Hamilton să devină campion mondial

De către

11 august 2021

Mercedes AMG domină de o bună bucată de vreme Formula 1. A câștigat ultimele șapte campionate atât la piloți, cât și la constructori și am aflat cu mândrie că la aceste victorii a pus umărul și un român. Numele lui este Vlad Petrescu. O discuție cu inginerul născut în Constanța seamănă cu o călătorie fascinantă. Am aflat de întâlnirea cu pilotul Lewis Hamilton, dar și cât de mare este efortul de a urca zi de zi pe un soi de Everest al tehnologiei, în goana după un motor mai puternic, mai rapid, mai fiabil. Vlad are 26 ani și își dorește ca peste zece ani să se întoarcă să lucreze acasă.

Cei de la Mercedes nu s-au uitat în buletinul tău? Mai în glumă, mai în serios, îți spun că nu știu dacă în România, la vârsta ta, primeai o șansă la o companie foarte mare…
(Zâmbește) S-au uitat la calificările mele. Eu când am luat interviul, acum aproape doi ani, aveam 24 de ani și este adevărat că nu am trecut în CV vârsta, pentru că nu voiam să se știe câți ani am, dar pentru ei nu a contat asta. Poate ca în România nu aș fi fost acceptat la interviu, dar aici totul a fost în regulă.
Hai să o luăm cu începutul. Unde ai studiat?
M-am născut în Constanța, dar am crescut în București și am făcut liceul la „Gheorghe Coșbuc”. După aceea am plecat la studii în Olanda, la facultatea TU Delft, în domeniul ingineriei spațiale. Am stat acolo trei ani și am terminat facultatea, dar nu am vrut să încep masterul imediat, așa că am lucrat un an, pe postul de inginer șef, la proiectul Hyperloop. Am făcut parte dintr-o echipă alcătuită din 40 de ingineri care a construit prototipul și am ocupat locul doi la o competiție organizată de Elon Musk. Acest vehicul se deplasează pe o șină metalică printr-un tub vidat și ajunge de la zero la 500 km/h la oră și înapoi la zero în doar un kilometru.
Crezi că vom vedea acest tren în viața reală?
(Zâmbește) Tehnologia există, dar totul depinde de implicarea guvernamentală pentru că marea problemă este infrastructura. Tuburile vidate nu pot fi perfecte și au pierderi, așa că este nevoie de niște pompe care să tragă constant aer din interior și să-l „arunce” afară. Costurile sunt foarte mari! Gândește-te, cât de greu este de făcut o autostradă, dar o infrastructură care este de patru sau de cinci ori mai scumpă.
Și ce ai făcut după acest proiect?
Am mers în Marea Britanie și am făcut un master de un an, timp în care am și lucrat la compania Arrival, pe partea de direcție, un start-up din Londra care se anunță un mare rival pentru Tesla. Aș fi rămas să lucrez în această companie, dacă nu l-aș fi întâlnit, la un eveniment, pe actualul meu șef din Formula 1. Am început să discut cu el, am schimbat datele de contact și m-a ajutat să merg la un interviu la Mercedes. Totul a mers foarte bine și în toamnă o să împlinesc doi ani de când lucrez la această echipă.
Pentru mulți oameni, Formula 1 este un vis. Se uită la televizor la curse, admiră piloții și se minunează de tehnologie.Tu ai ajuns să trăiești acest vis…
Adevărat. Sunt multe beneficii, dar este și foarte mult de muncă. Este un domeniu în care dacă nu ai pasiune nu supraviețuiești! Dacă ai pasiune, îți merge foarte bine și te hrănești cu acea energie. Recunosc, mă încearcă sentimente de mare mândrie. Este adevărat că sunt și zile în care nu-mi dau seama în ce poziție sunt, dar oamenii din jurul meu încercă să mă facă să realizez prin ce momente importante trec. Câștigăm destul de des curse de Formula 1 și asta mă face să trăiesc momente de glorie și, foarte important, sunt înconjurat de oameni excepționali, de la care am ce să învăț.
De ce nu ai rămas în domeniul ingineriei spațiale, în care ai și studiat?
După cei trei ani de studii din Olanda, pe partea de dezvoltare de inginerie spațială, următorul pas ar fi fost să lucrez într-o companie precum Boeing, Rolls-Royce sau Airbus și să dezvolt ceva de la zero, numai că aș fi lucrat 10 poate chiar 20 de ani la un avion, ca să pot să spun că un mic procent este făcut de mine. Ca să-l vezi zburând ciclul este foarte mare. În acel moment mi-am dat seama că aș vrea să mă uit și la alte genuri de inginerie, avansate, care se mișcă rapid: așa am realizat că una dintre industriile care face asta este Formula 1, care în fiecare an aduce ceva nou, dar reușește și performanțe.
Cum a fost prima zi la Mercedes?
(Zâmbește) Mi-au spus de ce sisteme sunt responsabil și m-au aruncat direct „în pâine”. Eu sunt inginer proiectant, iar la Mercedes cei care ocupă această funcție nu stau doar la calculator și „desenează” piese. Noi, inginerii „de produs”, nu facem doar designul, cu toate că asta este mare parte din jobul nostru, ci suntem responsabili de un anumit subsistem. La început m-am ocupat de evacuare și admisie. Eu sunt la departamentul de motor de la Formula 1 și nu am nicio treabă cu sistemul de frânare, aerodinamica sau altă parte a mașinii, cei care se ocupă de acestea lucrează într-o fabrică separată, la o distanță de câțiva kilometri. Acolo sunt angajați o mie de oameni care se ocupă de tot, mai puțin de motor, iar noi, încă o mie, lucrăm la motor care este o chestie foarte complexă. Am lucrat puțin și pe partea de hidraulică, iar acum mă ocup de pistoane, simeringuri și arbore cotit.
Cum arată o zi de muncă?
Începem la ora opt, dar mie îmi place să vin mai devreme, să mă uit la toate datele: în acest fel am timp să-mi fac liniștit planul și să înțeleg care sunt cele mai importante lucruri din ziua respectivă. Se testează non-stop și probleme apar mereu: se rupe o piesă, un senzor o ia razna… Fiecare componentă încercăm să o aducem la limită, iar dacă nu se rupe sau nu dezmembrează niciodată înseamnă că poate ai prea multă greutate sau este prea solidă… ceva trebuie făcut acolo ca să ai cât mai multă performanță. Problemele sunt prioritatea numărul unu, nu trebuie să te concentrezi doar pe performanță. Trebuie să ai în primul rând un motor fiabil, care să te ajute să termini cursa, iar când cineva spune că există o problemă aceasta trebuie rezolvată în câteva ore, nu se pune problema să ai la dispoziție zile sau săptămâni.
Cât de mare este presiunea?
Foarte mare! Ca să fii numărul unu trebuie să ridici foarte mult ștacheta. Nu te mulțumești că merge treaba și că ești pe primul loc, trebuie permanent să dezvolți, să aduci performanță și să faci motorul din ce în ce mai puternic. Recunosc, am câteva nopți pe săptămână destul de lungi, dar merită efortul pentru că ai o satisfacție foarte mare, duminica, la cursă. La început nu prea înțelegeam unde este munca mea, dar acum realizez ce impact am pe circuit și văd imediat rezultatele. Pot să spun că este un lucru fascinant.
Ai interacționat cu piloții?
Din cauza pandemiei, în ultimul an totul s-a desfășurat în mediul online, dar de obicei ne vizitează. În anumite momente se organizează și întâlniri speciale în care ne bucurăm de succese. Acum un an am fost la un eveniment la care au participat ambii piloți: Lewis Hamilton și Valtteri Bottas. Am fost atât de entuziasmat când l-am văzut pe Lewis încât am uitat de Bottas. M-am dus la el, am făcut o poză și am stat de vorbă câteva minute. Țin minte că glumeam și întrebam care dintre noi o să aducă șampanie la un eveniment ce urma să se desfășoare. Din păcate, întâlnirea nu s-a mai ținut. „Am sărit” direct pe Lewis și mi-a părut rău că am uitat de Bottas, un pilot solid și care ajută foarte mult echipa.
Cum ți s-a părut Hamilton?
Foarte respectuos. Ai văzut că după curse mulțumește întregii echipe. El știe foarte bine că dacă ar fi fost în altă mașină, nu ar fi avut rezultatele pe care le are astăzi. Nu este deloc arogant, așa cum se mai spune. A petrecut timp de calitate cu oamenii din echipă și este clar că știe că trebuie să avem o dinamică perfectă ca să câștigăm.
Planul tău este să rămâi în acest domeniu?
Pe termen mediu vreau să rămân pentru că știu că am foarte multe lucruri de învățat. Inginerii, de obicei, din Formula 1 lucrează cam cinci ani, în acest domeniu, pentru că este totul foarte intens și nu prea ai cum să ai o viață normală de familie. Dacă începi dimineața și termini treburile pe la nouă sau zece seara în fiecare zi, chiar și în weekend, este foarte dificil. Nu știu ce să spun… Poate peste zece ani, depinde și în ce poziție o să fiu și cât de mult o să cresc în această companie, o să mă întorc în România. Mă gândesc să încep o afacere în domeniul tehnic și să implementez într-o companie a mea lucrurile pe care le-am învățat aici pentru că în Formula 1 te dezvolți foarte „rotund” și acoperi niște arii foarte mari. Probabil că în zece ani nu o să mai lucrez la motoare cu combustie internă, dar noi facem și acum propulsoare electrice, baterii și o mulțime de alte tehnologii, așa că aș avea multe uși deschise.
Cred că ești conștient că în România nu ai câștiga la fel de bine și că nu ai avea oportunitățile din străinătate…
Câștigul nu aduce atât de multă satisfacție precum impactul pe care îl ai. Acum sunt foarte interesat de această problemă a dioxidului de carbon și de cum putem să ajutăm lumea prin tehnologie să scape de această problemă. Eu sunt foarte pasionat, pe lângă Formula 1, de ceea ce înseamnă pilele de hidrogen și de energiile neconvenționale, bateriile… Chiar dacă, inițial, câștigurile nu vor fi la fel de mari în România, există un avantaj, în sensul că nu există un cost de producție foarte mare, iar o afacere poate crește destul de mult. Mai ales în domeniul hidrogenului sunt exemple destul de bune, iar producția din România este destul de mare. Poate o vin în țară, dar se poate să lucrez și în SUA sau în Olanda.
Ce au spus cei din familie de faptul că ai început studiile într-un anumit domeniu și ai „fugit” spre Formula 1?
Mama și tata m-au susținut foarte mult încă din perioada în care eram în liceu. Am lucrat la multe proiecte și am avut un garaj cu scule unde am învățat foarte multe, iar ai mei știau că îmi doresc să lucrez în afara granițelor României. Când am ajuns în Formula 1, tatăl meu nu prea înțelegea cu ce ne ocupăm. „Voi faceți mașini care merg în cerc, ce este interesant?”. A înțeles mai mult după ce a văzut pe Netflix serialul „Drive to survive”. Părinții mei sunt foarte mândri, m-au vizitat aici și le-am arătat fabrica și sunt încântat că nu au pus presiune pe mine, în sensul să încerce să mă convingă să vin acasă sau să-mi spună că este mai bine să rămân în străinătate.
De unde pasiunea pentru meșterit?
Mama are o firmă de scule și generatoare, dar care are și o componentă de service, iar de la inginerii și mecanicii din companie am învățat foarte multe lucruri. După câțiva ani, în facultate, am participat la proiectul „Formula Student”, iar colegii mă respectau foarte mult pentru că aveam experiență. În toate proiectele mele am fost încurajat de părinți și nu aș fi ajuns la acest nivel fără ajutorul lor.
Ai timp și pentru tine? Cum te relaxezi?
Am luat recent un cățeluș care îmi aduce zâmbetul pe buze și mă face să mai uit de muncă. În plus, am câțiva prieteni care și-au cumpărat mașini pe care le-au pregătit să alerge cu ele pe circuitul de la Silverstone și mă gândesc să intru și eu în această lume, destul de costisitoare. O să vedem dacă mai am energie, la final de zi, să petrec niște ore în garaj, să mă murdăresc puțin pe mâini. La serviciu nu pot să mă murdăresc decât de la mouse.