Nu este un monument de frumuseţe dar este suficient de impunător încât să-şi facă rapid neofiţi. Este mare iar ceea ce promite se ţine de cuvânt. Nu-i vorba despre vreun personaj de roman ci despre Nissan X-Trail…
Cred că s-a scris despre a doua generaţie a Nissan X-Trail destul încât, la ora actuală, nu se aşteaptă decât încotro se va îndrepta saga modelului. Iar atunci când am avut ocazia să mă mai bucur, pentru scurt timp, de maşină mi-am spus „de ce nu ?”, mai ales că am avut experienţe plăcute cu aceasta.
Când m-am aşezat la volan am remarcat interiorul în două culori, scaunele din piele, trapa electrică, sistemul de navigaţie, camera de luat vederi pentru mersul cu spatele. „Atmosferă familiară” mi-am zis, caut comutatorul pentru sistemul de tracţiune All Mode 4X4-i şi dau cu ochii de… maneta transmisiei automate.
Pentru mulţi cutia automată se rezumă la un soi de „mmm-deh!…” asta pentru că sunt adepţii transmisiei manuale şi care le permite să „amestece” în voie, cu schimbătorul, în cutia de viteze, iar dacă mai au şi o cutie de transfer la îndemână sunt de-a dreptul fericiţi. Recunosc că mă număr printre ei… Dar am remarcat că este foarte comod să mă folosesc de ea. Şase trepte care nu se schimbă prea repede nu prea tentează multă lume. Însă confortul, modul de a privi lumea „mai de sus” şi un mod calm de a aborda călătoria cu X-Trail mi s-a părut mult mai „rezon” decât scârţâitul furios de roţi. Şi totuşi, dacă vă furnică în talpă, un „push the pedal to the metal” poate scoate din amorţire şi cel mai „peisagist” şofer şi familist, pe deasupra. Transmisia biciuieşte cei 150 CP ai dCi-ului de doi litri care au tropăit până acum în vârful copitelor şi galopează sănătos ridicând nivelul de adrenalină al celui de la volan, dar, aici este partea delicată, şi al ocupanţilor celorlalte locuri. Pentru cei din spate spaţiul avut la dispoziţie şi geamurile mari este foarte posibil să-i facă să reacţioneze destul de anemic la un acces de furie automobilistică al celui de la volan. Însă, când vă aflaţi în faţă, senzaţia este foarte incitantă privind „botul” lung al maşinii şi mai ales când simţiţi aportul cuplului motor maxim de 320 Nm ce vă împinge de la spate.
Când vă apucă dorul de umblat prin coclauri comutaţi selectorul tracţiunii integrale pe poziţia Auto şi puteţi bântui în voie, fără bătăi de cap. În cazul în care daţi şi de teren alunecos blocaţi diferenţialul central şi, oricât de încărcată ar fi maşina, ieşiţi cu bine la liman. Şi, dacă tot am pomenit de încărcare, volumul porbagajului are 479 de litri la nivelul banchetei, îndeajuns cam pentru orice cârcotaş care consideră că nu are suficient spaţiu pentru bagaje. Dar dacă, totuşi, se aude vreun protest podeaua dublă poate fi înlăturată şi obţineţi, sec, un volum de 603 litri.
Ce este remarcabil pentru X-Trail este faptul că nu te păcăleşte prin formă şi gadgeturi sclipitoare şi îţi spune franc, în faţă, „ăsta sunt!”. Iar cei care ştiu ce vor ştiu să-l aprecieze.
Drive-test realizat de Radu Buhăniţă
