Avant-garde

0
129

Cel mai extraordinar BMW de când a fost inventată Isetta, cu uşa de acces între roţile din faţă.

BMW a făcut un salt în viitor atunci când a prezentat presei, în 1988, în orăşelul italian Punta Ala, un roadster original, botezat Z1. Alături de acesta era expus BMW 507, ultimul model sport cu două locuri realizat de bavarezi, cu mai bine de 30 de ani în urmă. Nimeni nu se aştepta atunci la un model atât de evoluat, cu un design diferit de cel abordat de BMW, iar uşile culisante în interiorul caroseriei ale lui Z1 erau de mare efect.
Totul a început de la o idee a conducerii companiei, aceea de a realiza un departament de proiectare special, izolat de restul uzinei, în care cei mai talentaţi ingineri urmau să-şi exprime liber ideile într-un mediu detaşat de conservatorismul tipic BMW din acea perioadă. Propunerea a început să prindă contur în 1985, când a fost înfiinţat departamentul BMW Technik GmbH, aflat la cinci minute de mers de sediul central al firmei din München. Șase luni mai târziu, echipa, formată din 60 de membri, finaliza primele proiecte concrete, iar, la 1 august 1986, BMW făcea un anunţ public: „BMW Technik este în măsură să prezinte primul său proiect: Z1 reprezintă studiul unui autoturism bazat pe caracteristicile unui BMW tradiţional, dar care ţine cont de viitor. Va satisface dorinţa de libertate pe patru roţi, oferind performanţă şi calităţi dinamice excepţionale”. După acest comunicat, compania a fost asaltată cu întrebări legate de succesorul lui 507, existând multe speculaţii cu privire la felul în care va arăta acest BMW.

Z1 urma să fie roadster-ul anilor ’90, cu dimensiuni compacte, centru de greutate coborât şi motor amplasat în spatele punţii faţă. Caroseria cabrio, cu parbriz înalt şi înclinat la 62°, permitea rulajul fără acoperiş la viteze ridicate. Pentru originalitate, designerii au conceput un sistem de culisare a uşilor în interiorul caroseriei, putându-se rula, practic, cu ele deschise complet. Pentru o notă de lux, interiorul era complet tapiţat cu piele. Datorită acestor particularităţi, Z1 trebuia să fie construit manual, iar acest lucru înseamnă o producţie limitată şi un preţ de achiziţie ridicat. Exact la doi ani după primul anunţ, BMW revenea cu o concluzie: „Speculaţiile au luat sfârşit! BMW AG va prezenta roadster-ul Z1 la Frankfurt Motor Show”. Se vor construi şase exemplare pe zi, iar la aflarea ştirii o revistă auto nota: „Doritorii ar trebui să se grăbească, pentru că lista de aşteptare s-ar putea extinde până în anul 2000”.
La Salonul de la Frankfurt din 1987, BMW a prezentat trei premiere importante: 750i, primul model al mărcii de după al Doilea Război Mondial echipat cu motor V12, primul Seria 3 Touring şi Z1, primul roadster construit de firma bavareză după o pauză de 30 de ani. Având amenajat un decor cu o cascadă artificială, Z1 a fost cel mai fotografiat automobil al salonului. BMW a primit o ofertă de 150.000 de mărci germane pentru modelul expus, pe care a refuzat-o, deoarece acesta era unul din cele 11 exemplare de test. Z1 nu primise încă omologarea pentru a rula pe drumurile publice şi cei de la BMW recunosc că nu l-ar fi vândut nici pentru două milioane de mărci, cât a costat întreg proiectul. În cele din urmă, preţul de achiziţie pentru un Z1 de serie a fost stabilit la 80.000 de mărci, iar în broşurile oficiale se putea citi: „Pentru pasiunea pură a șofatului: BMW Z1 High-Tech Roadster”.

Construcţia lui Z1 era tip monococă, cu structură din oţel galvanizat, în timp ce podeaua era din plastic, cântărind doar 15 kg. Rama parbrizului şi tabloul de bord erau prevăzute cu bare de ranforsare, iar nivelul ridicat al pragurilor conferea o protecţie sporită în caz de impact lateral. Toate elementele exterioare ale caroseriei erau din material plastic, fiind asamblate prin şuruburi. Practic, era posibilă schimbarea culorii unui Z1 prin înlocuirea acestui set de componente – aripi, uşi, spoilere, capote – în mai puţin de o oră cu ajutorul unei simple şurubelniţe. Pentru a avea o bună rezistenţă la impact, uşile, pragurile şi aripile au fost construite dintr-un termoplastic solid, ce nu crapă la şocuri de intensitate medie. Spoilerele au fost realizate dintr-un alt tip de plastic, cu proprietăţi elastice, ce le permit să-şi păstreze forma la impacturi de până la 5 km/h. Cele două capote sunt fabricate din fibre compozite, având ranforsări în zona balamalelor.

Având aceste elemente din plastic diferit, procedeul de vopsire a fost unul special, acordându-se o atenţie deosebită rezistenţei la întindere şi crăpare a vopselei. Pentru Z1 au fost disponibile doar patru culori: verde Green Metallic, negru Dream Black Metallic, galben Fun Yellow şi roșu Top Red.

Însă, cel mai reprezentativ element al lui Z1 îl reprezintă uşile culisante. Acestea pot fi retractate electric în interiorul caroseriei, permiţând rularea cu uşile deschise. „Maşina este atât de joască încât şoferul poate să se aplece şi să miroasă florile de pe marginea drumului”, nota o revistă auto. Această soluţie unică şi originală este şi perfect legală, ocupanţii beneficiind de protecţie, datorită pragurilor înalte. Mecanismul de deschidere era fiabil, fiind antrenat de două motoraşe electrice cu curea dinţată, odată cu închiderea uşilor ridicându-se automat și geamurile. Caroseria avea un design modern, cu faruri carenate şi capota motorului plonjată. Grila radiatorului era redesenată şi se renunţa, după mult timp, la farurile rotunde. Interiorul era tapiţat cu piele, inclusiv tabloul de bord, iar scaunele aveau o formă anatomică, în genul celor de curse, pentru a oferi o bună protecţie laterală.
Sub caroseria din plastic se afla mecanica împrumutată de la Seria 3, cu propulsorul cu şase cilindri în linie, cu capacitate de 2,5 litri, ce dezvolta 170 CP. Un tunel din aluminiu traversa automobilul de la cutia de viteze manuală cu cinci trepte către diferenţialul spate. Distribuţia maselor era de 49:51% iar centrul de greutate era poziționat mai jos cu 10 cm faţă de autoturismele normale, conferindu-i lui Z1 un comportament de Go-Kart. Viteza maximă atinsă de acest roadster era de 225 km/h, acceleraţia de la 0-100 km/h făcându-se în mai puţin de opt secunde. Calităţile rutiere excepţionale şi aspectul original i-au făcut pe unii ziarişti să exclame: „Este cel mai extraordinar BMW de când a fost inventată Isetta, cu uşa de acces între roţile din faţă”.
După o producţie de 8.000 de unităţi, exclusivistul Z1 a ieşit din producţie în iunie 1991, fiind astăzi unul dintre cele mai râvnite automobile clasice. După 25 de ani, designul futurist este încă de actualitate, iar multe Z1 au parcurs şi peste 330.000 km.

Valentin Brădăţeanu

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.


sapte × 4 =