Toată lumea ştie de VW Type 1 sau Type 2 de la germani, însă, pe drept cuvânt, toată lumea ar trebui să ştie şi de utilitarul franţuzesc Citroen H-Van.
Acesta este un model longeviv fabricat din anul 1947 până în 1981. În mod sigur reglementările privind noxele şi testele la impact au pus umărul în mod serios la eliminarea acestui simpatic vehicul din oferta Citroen. Poate dacă VW se gândeşte la o reinterpretare a propriei dubițe, o să le urmeze şi francezii exemplul, reinterpretând modelul de faţă. Alura sa conţine geniul celor de la Citroen. Aceştia sunt capabili să prezinte maşini deosebit de frumoase, cu o personalitate unică şi care să încorporeze soluţii tehnice de avangardă precum modelul Traction Avant sau DS. În acelaşi timp, pot să furnizeze şi răspunsuri foarte bune în privinţa unor maşini în care valoarea designului este transpusă prin fluidizarea producţiei, implementarea de sisteme fiabile şi eficiente și în felul în care maşina răspunde necesităţilor utilizatorilor. Două asemenea maşini din această ultimă categorie sunt celebrul 2CV şi acest Van utilitar, care este și subiectul acestui articol. Caroseria era concepută ca o structură autoportantă, similară modelului Traction Avant de la care prelua mecanica. Motorul şi cutia erau amplasate în faţă, sub simpaticul „bot”.
Cu tracţiunea tot pe roţile din faţă, soluția abordată de francezi a generat o serie de avantaje indiscutabile pentru o maşină utilitară. Lipsa șasiului şi a unui „tunel” necesar cardanului cum este în cazul unui automobil cu motorul amplasat în faţă şi tracţiune în spate sau dispunerea unui motor în spate care ar fi generat o suprafaţă de încărcare la o cotă superioară, incomodă celor care manevrau marfa, sunt aspecte demne de luat în seamă. Maşina avea, prin urmare, o podea coborâtă şi plană pe toată lungimea. Mecanica a fost preluată tot de la modelul Traction Avant, având prin urmare motorul de 1,9 litri şi o cutie de viteze cu 3+1 trepte. Ulterior a fost oferit şi un motor de 1,6 litri, iar spre finalul producţiei şi un diesel.
Schimbările din punct de vedere vizual nu au fost numeroase. Putem enumera înlocuirea parbrizului din două „ochiuri” şi o nervură mediană cu unul dintr-o singură bucată sau modificarea pasajului roţii din spate din formă circulară în una rectangulară, tăiată în partea superioară. În cursul lungii sale cariere a avut parte de numeroase variante de caroserie, cele destinate comerţului stradal rezistând cu succes şi în zilele noastre prin imaginea carismatică pe care o etalează. Nu are cum să nu îţi placă un asemenea vehicul pe străzile cochete ale unui oraş european.
Text: Gabriel Manole/ Foto: CITROEN
