Citroen este o marcă foarte inovativă. De multe ori a propus maşini care au scris istorie în cel mai evident fel posibil, influenţând astfel modul în care urmau să fie construite ulterior autovehiculele.
O să mă opresc asupra importanţei designului în conceperea unui automobil și nu mă refer la soluțiile de ordin stilistic. Apar uneori abordări atât de radicale în arhitectura unui automobil încât generează cutremure în industrie. Citroen a provocat asemenea seisme în lumea auto cu modele care dau totul peste cap şi rescriu modul în care poate să fie gândit un autovehicul. Deşi cel mai cunoscut model al francezilor în materie de noutăţi este celebrul DS, în portofoliul acestora mai există un model cel puţin la fel de important: Citroen Traction Avant.
Designerul acestui automobil deosebit a fost italianul Flaminio Bertoni, care avea la bază pregătirea de sculptor până să se implice în designul industrial și auto. Apărută în anul 1934, în versiunea 7CV, maşina aceasta a punctat mai multe noutăţi notabile pentru un autovehicul produs în serie mare. Acestea au fost ulterior implementate pe scară largă şi de restul producătorilor auto. Două dintre ele sunt demne de amintit: tracţiunea față şi caroseria autoportantă, ambele fiind caracteristici propuse pentru un automobil produs în masă, un sedan cu patru uși și cinci locuri. Valoarea noutăților implementate pe vehicul este subliniată şi de faptul că acestea se regăsesc pe multe automobile din prezent. Prima presupunea amplasarea motorului şi a transmisiei în faţă, iar tracțiunea era transmisă tot către roțile din față. Această abordare a eliminat necesitatea cardanului, piesa care transfera tracţiunea către roțile din spatele automobilului. Această soluție necesita la rândul ei şi un „tunel cardanic”, practic o „umflătură” care traversează habitaclul din față până în spate, pe zona podelei. Prin eliminarea sa se obţinea o suprafaţă plană avantajoasă pentru confortul celor cinci pasageri. A doua caracteristică importantă este referitoare la eliminarea șasiului, prin construcţia unei caroserii autoportante. Mai exact, structura metalică formată de panourile de tablă se putea autosusține, fără a fi necesară o structură la baza sa (şasiul), cum este cazul şi în prezent pentru anumite autovehicule. În plus, caroseria în sine putea să susțină și restul componentelor. Această abordare a facilitat scăderea greutăţii totale a automobilului, cu efecte directe asupra consumului şi a performanţelor.
În plus, prin eliminarea șasiului a fost posibil să scadă şi garda la sol, facilitând urcarea şi coborârea pasagerilor. Maşina a fost produsă în trei versiuni majore, 7CV şi 11CV din 1934 până în 1941 respectiv 1957, iar 15Six din 1938 până în 1956. Acesta din urmă era echipat cu un motor în șase cilindri. Tot pe această versiune a fost testată şi o suspensie hidropneumatică, element definitoriu ce avea să echipeze viitorul star al francezilor: modelul DS.
Text: Gabriel MANOLE / Foto: Classic Driver
