Tractorul Porsche? Cu un singur loc poziționat central, motor diesel, poate să meargă şi pe asfalt, şi pe teren accidentat – o descriere care te-ar face să crezi că este vorba despre un nou concept german, super sportiv, dar şi cu valenţe offroad. După cum vedeţi din poze, este, însă, tractorul Porsche, unul frumos şi simpatic, ajuns în prezent la o vârstă venerabilă.
Când spui Porsche, spui maşini sport performante. Automobile cu două uşi, siluetă coupé şi motoare pe benzină. Treptat, au apărut şi modelele cu patru uşi şi motorizare diesel. „Goana după profit” au exclamat unii… „sacrilegiu”, alţii. Însă viaţa a mers înainte.
Interesant este că germanii au făcut cândva şi un tractor, unul foarte apreciat şi în prezent. De asta ce mai puteţi spune?! Povestea tractorașului este legată de părintele său, prof. ing. Ferdinand Porsche, creator şi al arhicunoscutei maşinuţe a poporului, VW Beetle. În anii ‘30, poporul german avea nevoie de o maşinărie pentru agricultură. Prin urmare, atenţia proiectanților s-a îndreptat şi spre această direcţie. Propulsia utilizată a fost reprezentată în final de un motor diesel. Deci, dacă în timpurile noastre Porsche apelează la asemenea propulsoare, nu ar trebui să ne mirăm, deoarece inginerii germani nu sunt la prima abordare cu acest tip de combustibil.
Dacă proiectul şi câteva prototipuri au fost realizate în jurul anului 1934, producţia propriu-zisă a trebuit să mai aştepte. A doua conflagraţie mondială a pus cumva pe bara de aşteptare acest proiect. După război, însă, compania Porsche nu primeşte permisiunea de la Aliați să producă tractoare. Obligaţi fiind, cedează producţia către Allgaier Tractor (Allgaier Ackerschlepper) care, în anul 1950, începe să facă sub licenţă tractorul cu mecanica elaborată de Porsche. Era disponibil în culoarea galbenă şi, ulterior, verde.
În anul 1955, compania Mannesmann AG cumpăra drepturile pentru motoarele diesel Porsche şi designul Allgaiers, pentru a fabrica tractorul Porsche sub o divizie a sa, intitulată Porsche-Diesel Motorenbau GmbH. Din acel moment ele au fost disponibile numai în culoarea roşie. Producţia totală de circa 125.000 de unităţi pentru tractorul Porsche a fost reprezentată de o gamă de modele cu motorizări diferite. Partea mecanică făcuse din acest tractor o apariţie interesantă încă de la început. Utilizarea aluminiului ca să îl facă mai uşor, ambreiajul hidraulic folosit să uşureze schimbarea treptelor, filtrul de ulei cu centrifugă, posibilitatea „mixării” cilindrilor între ei în cazul motoarelor de 1, 2, 3 şi 4 cilindri, au făcut ca această maşinărie să fie considerată pe drept cuvânt una deosebită.
Primul model, intitulat AP 17, produs sub licenţă, avea un motor diesel de 1,3 litri, în doi cilindri şi furniza 18 CP. În gama oferită ulterior au apărut patru modele pentru tractorul Porsche. Primul era modelul Junior, animat de un motor de 822 cmc sau 875 cmc, cu o putere de 12 CP, respectiv 15 CP, într-un cilindru. Al doilea era modelul Standard. Acesta era pus în mişcare de un agregat de 1.374 cmc sau 1.750 cmc, în doi cilindri, care furnizau o putere de 20 CP, respectiv 30 CP. După acesta urma, în gama oferită, al treilea model, denumit Super. Beneficia de un motor cu o capacitate de 2.467 cmc sau 2.625 cmc, în trei cilindri, care furnizau o putere de 30 CP, respectiv 40 CP. Varianta de top din oferta germanilor era reprezentată de modelul Master. Acesta avea un propulsor generos, cu o cilindree de 3.288 cmc în patru cilindri şi furniza o putere de 50 CP.
Pe planşetă, inginerii mai aveau un tractor care ar fi fost „regele” gamei. Acesta urma să fie reprezentat de modelul cu numele Gigant, ajuns la stadiul de prototip în 1963. Avea tracţiune pe toate roţile, o altă idee vizionară a lui Ferdinand Porsche. Producţia a încetat deoarece piaţa de profil ajunsese la o oarecare saturaţie în privinţa capacităţii de a absorbi unităţile produse, iar în fabrica respectivă urmau să se producă agregate diesel pentru tancurile germane din cadrul forţei NATO. Asta a făcut ca, în ultimul an de fabricaţie pentru tractorul Porsche, 1964, producţia să fie bazată pe reperele rămase din producţia realizată până în acel an. Datorită fiabilităţii, a sârguinţei cu care şi-a făcut datoria și a aspectului prietenos, a fost doar o chestiune de timp până când cei care îndrăgeau această maşinărie să înceapă să formeze cluburi ale fanilor care se găsesc în prezent atât pe continentul European cât şi pe cel American. Acesta din urmă reprezintă și piața de desfacere unde a fost trimisă o mare parte din producţia realizată.
