Nicolae Olariu și-a cumpărat un Rolls Royce Silver Shadow în anul 2010. A văzut mașina prima oară într-o benzinărie și „s-a ținut de capul proprietarului” până a reușit să-l convingă să i-o vândă. Pasiunea pentru automobilele clasice a transmis-o și în familie, iar unul dintre băieți și-a cumpărat un Triumph.
De unde ați dobândit această pasiune pentru mașini?
Mă uitam cu jind după ele încă din copilărie. Părinții mei au avut un Moskvich pe care am și învățat să conduc și care m-a ajutat enorm pentru că nu avea demaraj și trebuia să apreciez foarte bine distanțele, în cazul depășirilor. Am luat permisul din anul 1974 și nu am avut niciun incident în trafic. Am avut mai multe mașini, iar la un moment dat, într-un Crăciun, am zis că vreau o mașină istorică.
Și care este povestea acestui Rolls Royce?
O am din anul 2010 și pot să spun că a fost vorba de „dragoste la prima vedere”. Am văzut-o într-o benzinărie, am intrat în vorbă cu cel care o conducea și am cumpărat-o. Este adevărat că proprietarul de atunci intrase în negocieri și cu cineva din Timișoara, dar m-am ținut de capul lui și a ajuns la mine, mai ales că i-am promis că o să facem în așa fel încât să o mai vadă din când în când. Și cum cealaltă variantă era un drum destul de lung, am avut câștig de cauză. Este o mașină Rolls Royce Silver Shadow, fabricată în anul 1976, cu motor cu 12 cilindri, 6.750 cmc, de 127 de kilowați (173 CP), geamuri electrice, aer condiționat. Este un automobil foarte elegant și sunt foarte încântat de el.
Reparații de 4.000 de euro
Sunt scumpe piesele și reparațiile?
Mașina am cumpărat-o într-o stare foarte bună, dar după aceea am avut câteva probleme cu furtunurile de la pompa de frână și mi s-au blocat roțile. Intervenția de la frâne și schimbarea rulmenților și discurilor de pe spate, m-au costat cam patru mii de euro. Cu piesele de schimb nu sunt emoții pentru că există o industrie a pieselor pentru vehiculele istorice. Pentru Rolls Royce, de exemplu, găsești orice piesă în Anglia, dar și informații privind montajul și întreținerea. Există și specialiști să facă intervențiile, iar cei mai buni sunt și cei mai scumpi. Dar merită!
Ce spun cei din familie, vă susțin această pasiune costisitoare?
Cu soția chiar nu a fost nicio problemă pentru că a avut „antecedente” în familie: bunicul ei a fost fratele lui Aurel Persu (n.r. inginer mecanic român, constructorul primului automobil cu profil aerodinamic), cel cu „mașina în picătură de apă” și de mică a avut de-a face cu acest domeniu. Cei doi băieți sunt și ei pasionați, iar cel mic chiar și-a cumpărat o mașină Triumph, puțin mai veche decât a mea.
Mergeți des cu această mașină?
Primăvara și vara o scot la plimbare, pentru întreținere, dar merg și la fel de fel de evenimentele de la Automobil Club Român, iar iarna o pun la „conservare”. Este o mașină foarte ușor de condus și foarte confortabilă. Singura problemă este că are volanul pe dreapta, pentru că este produsă în Anglia, dar pentru mine nu este un impediment, că nu mă grăbesc să intru în depășiri.
O mașină care rămâne în familie
Ați avut oferte pentru ea?
Au mai fost, dar am spus clar că mașina nu este de vânzare. Este o mașină pe care am luat-o pentru familie și vreau să rămână ceva după mine.
Ce altă mașină mai aveți?
Am un BMW serie 5, fabricat în anul 2004, pe care l-am cumpărat nou, când am împlinit 50 de ani. Era o mașină proaspăt apărută, pe care am luat-o în amintirea unui BMW „ursuleț”, ceva mai vechi, pe care mi l-am cumpărat când am fost prima oară plecat în străinătate. Am dat pe ea toate economiile mele, bani pe care îi strânsesem cu greu. Are doar 250.000 de kilometri, că am mers cu ea mai mult în vacanțe, iar acum este cam târziu să o vând pentru că are ceva ani și cred că nu aș primi o sumă prea grozavă. Și mi-ar părea rău pentru că m-a costat ceva… La firma la care lucrez am un Nissan Navara, căruia îi spun „căruța”, din cauza „coviltirului” pe care îl are în spate (râde).
În ce domeniu lucrați?
Eu am terminat Facultatea de Electrotehnică și am ieșit la pensie ca profesor universitar. După ce am terminat studiile, am intrat pe drumul energiei solare și al fotovoltaicelor, iar la facultatea Vallahia din Târgoviște, unde am fost unul dintre membrii fondatori, am construit un departament de cercetare, legat de acest domeniu. Am început să lucrez în anul 1979 și am participat la mai multe proiecte internaționale, chiar și înainte de Revoluție, când industria noastră a avut niște finanțări din fondurile de dezvoltare ale Națiunilor Unite. România a fost printre cele șase țări care au produs panouri solare, până în anii `80.
Și cum de am rămas în urmă?
Acum nu mai suntem producători și pentru că în România nu mai există industrie de micro-electronică, dar sunt foarte optimist pentru că au apărut multe companii care instalează panouri sau dezvoltă sisteme. Să știți că nici în alte țări nu a fost prea mare interes, așa că mai mulți au ratat primul tren, iar acum panourile se fac în China. Lucrurile se schimbă foarte mult când anumite tehnologii sunt în epuizare, fie apar oportunități de noi domenii de afaceri. Acum a devenit o problemă comercială și o oportunitate de investiție pentru fiecare, pentru că suntem deja obișnuiți cu ideea de prosumatori, adică producător și consumator de energie, iar în lume se discută tot mai mult de cooperative energetice și de centrale virtuale.
Care sunt provocările din acest domeniu?
Una dintre marile provocări este stocarea. Eu sunt adeptul producției în apropierea locului de consum, în fotovoltaic. Stocarea se poate face în baterii sau în alte tehnologii, dar se poate face și o stocare virtuală, adică să faci o adaptare de sarcină. Când ai soare să utilizezi cât mai mult din energia pe care o produci, în sensul că atunci să-ți meargă cât mai mulți consumatori.
(Articol publicat în nr. 278 al revistei Auto Test Magazin)
http://www.autotestmagazin.ro/rolls-royce-boat-tail-ultra-exclusiv/
http://www.autotestmagazin.ro/lunaz-rolls-royce-clasic-si-hi-tech/
http://www.autotestmagazin.ro/rolls-royce-cullinan-pierde-din-dimensiuni/
