Dacă ar fi să parafrazăm proverbul latin, nimic nu-i mai puțin recomandabil pentru un head executive decât graba. Iar japonezii de la Honda au fost de acord.
Model emblematic pentru constructorul japonez, Honda Accord are peste 30 de ani de existență. Ultima generație, cea de-a opta, a fost lansată în 2008, iar la sfârșitul anului trecut a trecut printr-un facelift. Nu unul de întinerire, ci unul pentru accentuarea trăsăturilor, vizibil în stil, finisări interioare, confort și manevrabilitate.
La partea frontală, au fost vizate grupurile optice și parașocul, la care se adaugă grila ajustată: barele centrale, împreună cu cadrul acestora, sunt acum cromate, pentru a oferi vehiculului un aspect sportiv. Interiorul mașinii de test a fost tratat în maniera Executive, cel mai bogat dintre cele două niveluri de echipare, la care pielea face legea, adică acoperă scaunele, bancheta, volanul și schimbătorul de viteze.
Motorul de doi litri dezvoltă o putere de 156 CP, un cuplu motor maxim de 190 Nm și este susținut dinamic de o transmisie manuală cu 6+1 raporturi. Întreg ansamblul permite un comportament foarte „elastic”, având surpriza că, datorită dispunerii palierelor de turații, vă treziți că „umblați” în oraș la 60 km/h în treapta a șasea. Şi asta fără ca transmisia să dea semne de subturare. Faptul se traduce într-un consum mixt de aproximativ 8,0 litri (!), în condițiile în care am rulat jumătate din distanță în afara orașului și cu un regim de croazieră destul de alert. Primele trei trepte sunt destul de „molcome”, fără să impresioneze la capitolul sprint, dar, odată ce vă „înfigeți” în pedala de accelerație, reacțiile mașinii nu vă vor dezamăgi. Însă, scopul urmărit este economia de combustibil, iar rezultatele obținute pentru un motor de doi litri sunt cu adevărat remarcabile. Practic, se poate renunța, fără părere de rău, la orice variantă diesel de litraj mai mic.
Paternul suspensiei este păstrat ca în cazul clasei medii, adică dublu braț pe față și multilink pe spate, cu setări ce permit o călătorie confortabilă și cu un zgomot la rulare redus, bineînțeles, excepția fiind făcută de porțiunile de drum fără strat de asfalt, cum ar fi cele din beton (dar, chiar și așa…). Un ecartament mărit față de generația anterioară asigură o stabilitate în viraje fără o bandare agresivă, totuși, cu un mic tribut plătit denivelărilor mai pronunțate, atunci când vorbim de silențiozitate. Însă, pe drumuri europene, confortul este pe măsură.
Ce mi se pare interesant atunci când te urci la volanul modelului Honda Accord facelift este că te liniștești brusc, iar senzațiile de nervozitate se disipă odată ce ai pornit motorul. Bordul, chiar dacă pare complicat, este ușor de urmărit, cu un mic efort în cazul comenzilor consolei centrale, dar, odată ce v-ați obișnuit cu tabloul de ansamblu, totul devine firesc. Şi ce este important, nu am găsit de cuviință că trebuie să mă mai grăbesc, indiferent unde trebuia să ajung și în cât timp. „Festina lente!” mi-am spus în cel mai firesc mod cu putință și m-am comportat ca atare. Un calmant cam scump, ar putea spune unii… Și, pe undeva, ar avea dreptate. Dar merită!
