Karina Barb: A doua șansă

0
231

Echipamentul de calitate și mersul preventiv au ajutat-o pe Karina Barb să scape cu viață dintr-un accident foarte grav. Medicii au imobilizat-o și a avut nevoie de trei luni de recuperare grea și dureroasă, dar după ce și-a revenit nu a renunțat la călătoriile cu motocicleta, bucuroasă că destinul i-a oferit o a doua șansă. A vizitat Serbia, Macedonia, Muntenegru, Grecia, Albania și Turcia, dar are în plan și alte călătorii…

Cine ți-a transmis pasiunea pentru motociclete?
Karina Barb: Pasiunea pentru motociclete a apărut ca o curiozitate, urmată de bunăvoinţa unui bun prieten, care s-a oferit „să mă dea” o tură, pe două roți. De acolo a început magia (râde)… Aveam în jur de 20 de ani când am mers prima oară pe o motocicletă, pe scaunul pasagerului. Deşi auzisem şi citisem cam tot ce se putea la momentul respectiv referitor la motociclism, îmi formasem ideea că ar fi mult prea periculos pentru mine și că ar putea să nu-mi placă, dar după prima tură eram toată doar un zâmbet (râde).
Și cum te-ai decis să dai examen pentru permis?
Karina Barb: Am fost pasageră aproape zece ani, dar într-o zi geroasă de iarnă, când soţul meu negocia achiziţia unui frumos motor cu ataş, Virago 535, m-am aşezat în şa şi aşteptând cuminte (râde) m-am hotărât! Ce ar fi să îmi iau şi eu carnet…? Aşa că în 2017, la 30 de ani, am devenit motociclistă.
Care este starea de spirit cât urci pe motocicletă?
Karina Barb: Fericire, în cea mai pură formă, combinată cu o mare doză de libertate şi încredere în sine!
Care a fost prima motocicletă?
Karina Barb: Suzuki GSF 650 SA Bandit. Ce m-a atras prima dată la acest model? Faptul că avea ABS și apoi aspectul, de care sunt încă îndrăgostită. Tot acest model îl am și în prezent, îmi place foarte tare poziția comodă pe care mi-o oferă la drumuri lungi.
Cât de des mergi cu motocicleta? O folosești și când mergi la serviciu?
Karina Barb: Am circulat foarte des cu motocicleta până în noiembrie 2019 când am suferit un accident. Încet, încet, am depășit teama și când am revenit pe două roți, după o mică perioadă de pauză, a fost ca și cum aș fi parcat motorul cu o zi înainte. Până la locul de muncă sunt doar doi kilometri și mai ales în perioada de vară abia aștept să ies din casă și să pornesc motorul, să îl aud cum așteaptă să plecăm la drum. Nu-ți mai spun că traseul spre lucru se mai lungește uneori (râde), iar în pauza de masă găsesc motiv să mă duc să alimentez până la o benzinărie aflată la 15 kilometri distanță.
Dacă ți-a fost teamă, să înțeleg că a fost un accident serios?
Karina Barb: A fost un moment foarte greu! Accidentul a avut loc la aproape cinci kilometri de casă, într-o frumoasă și însorită zi de noiembrie, când m-am gândit să închei, cu o ultimă tură, un frumos sezon moto. Un alt participant la trafic, aflat la volanul unui SUV, nu a acordat prioritate și m-a lovit, deși am încercat să-l evit. M-am izbit de parbrizul mașinii și am zburat prin aer câțiva metri. Ținând cont de impact, cred că am scăpat destul de ieftin doar cu o fractură de bazin. Medicii m-au imobilizat complet și trei luni am avut nevoie de recuperare. Am învățat destul de multe lucruri după acest accident, pentru că trăiam cu impresia că nu mi se poate întâmpla mie să fiu implicată într-un asemenea moment. După ce trăiești o astfel de experiență, apreciezi mai mult tot ce ai și zilele care ți-au fost oferite…
Ce spun cei din familie despre pasiunea ta? Au încercat să te convingă de faptul că nu este o idee bună?  
Karina Barb: Sunt binecuvântată cu o familie minunată şi iubitoare care mă susţine şi vrea să îmi fie mereu bine. Mi-au explicat punctul lor de vedere şi riscurile, dar m-au lăsat să procedez cum cred eu că este mai bine. Soțul este un motociclist desăvârșit, cu multă experiență, m-a susținut mereu și m-a învățat multe lucruri. Este pasionat de călătoriile cu motocicleta şi călătorim mereu împreună, alături de gașca noastră.
Care sunt sfaturile tale pentru doamnele și domnișoarele care își doresc să meargă pe motocicletă? Dar și pentru cele care ezită…
Karina Barb: Să încerce! Să se înscrie la o şcoală moto, să vadă cum se simt pe motor. Cel mai important este să urmeze calea pe care le-o dictează inima.
Cât de important este echipamentul?
Karina Barb: Pentru mine este cel mai important! Indiferent de cât de cald mi-ar fi sau cât de scurt este drumul pe care doresc să-l parcurg, nu plec niciodată fără echipament. M-a salvat în momentul în care am suferit accidentul de care ți-am povestit. Consider că viteza redusă și calitatea echipamentului m-au ajutat să rămân în viață.
Cât de mult te ajută prezența într-o asociație de motocicliste în drumurile și deciziile tale?
Karina Barb: Este un sentiment foarte frumos pentru mine, să fac parte dintr-o astfel de asociaţie. Asociaţia Femeilor Motocicliste România (WIMA) este o comunitate frumoasă, puternică și ne dezvoltăm împreună. WIMA există în 39 țări și 6 continente și are în prezent peste trei mii de membre și știu că mereu, în orice țară aș călători, dacă am nevoie de ceva, oricând, am mereu sprijin și ajutor de la fetele mele. Sunt de părere că femeile motocicliste sunt remarcate imediat în trafic şi au parte de multă admiraţie din partea celorlalţi şoferi. În majoritatea cazurilor, colegii din trafic par mai grijulii şi răbdători, poate chiar mai protectori cu noi. Fac parte cu mândrie din WIMA România încă din 2017 şi îmi plac foarte mult acţiunile pe care le realizăm împreună. Se organizează şi ture cu fetele, dar şi campanii de conştientizare în trafic, precum şi campanii umanitare.
Pe unde pleci la plimbare cu motocicleta?
Karina Barb: De regulă weekend-urile sunt în mare parte rezervate călătoriilor cu motocicleta. Am vizitat toată România, în lung şi-n lat şi cu mare plăcere mă las mereu răsfăţată de frumoasele peisaje din ţara noastră, de bucuria sinceră a copiilor care ne salută cu drag când trecem pe lângă ei, de mirosul de iarbă proaspăt tunsă, de razele de soare, cerul albastru şi de vântul în care dansează codiţa mea de sub cască (râde). Eu mă ocup cu drag de partea de rezervări când plecăm la drum, pentru că prefer să dorm la pensiuni, dar dacă este nevoie pot să înnoptez și în cort, dar nu mai mult de două sau trei zile. Pentru un drum mai lung, îmi atașez cutiile laterale pe motor unde am grijă să-mi pun suficiente haine de schimb, în general mai călduroase, dar și cosmeticele.
Ai mers și în străinătate cu motocicleta?
Karina Barb: Am avut ocazia să vizitez Bulgaria, Grecia, Macedonia, Muntenegru, Turcia, Albania şi Serbia. Mi-a făcut o mare bucurie să pot admira peisaje noi, superbe, de pe motocicletă, să întâlnesc oameni faini, din culturi diferite, cu care am legat prietenii frumoase. Chiar am fost la o nuntă în Sofia, la un cuplu de motociclişti pe care i-am cunoscut într-o călătorie anterioară în Bulgaria şi a fost minunat!
Unde ți-a plăcut cel mai mult? Cu cine mergi de obicei?
Karina Barb: Hmm… Este greu de ales doar un loc, când din toate am adunat amintiri foarte frumoase. Mă simt foarte bine în Serbia, Macedonia are ceva special pentru mine, având străbunici cu influente macedonene. Grecia, Albania și Turcia oferă o priveliște care vine la pachet instant cu un mare zâmbet pe buze. De obicei, plec în vacanțe cu soțul meu și cu gașca noastră.
Te pricepi să repari, dacă se întâmplă ceva?
Karina Barb: Absolut deloc, dar mă pricep să sun mereu persoana potrivită… soțul. (râde)
Ai și o întâmplare amuzantă din călătoriile tale?
Karina Barb: Călătorind în Grecia, ne-a prins ploaia, nimic ieşit din comun pentru că echiparea a fost corespunzătoare, drept urmare pe caniculă un duș rece este mereu bine venit… Ploaia se oprise de ceva timp, iar când ne apropiam de artera de ieşire de pe autostradă se vedea soarele, mai că auzeam şi păsărelele (râde), doar că acolo drumul era în construcție și nu se putea trece. În aceste condiții, am decis să ne întoarcem vreo 30 de kilometri, timp în care ne-a prins din nou ploaia, pe exact același tronson pe drum, pe care ne prinsese anterior.
Am văzut pe pagina ta multe anunțuri prin care încerci să oferi ajutor…
Karina Barb: Am o latură foarte sensibilă şi îmi face mare plăcere să pot ajuta. Mă implic, cu orice ocazie, în tot felul de acţiuni în care încerc să ajut oameni, dar și animale. Cu ajutorul unui bun prieten, doctor veterinar, am reușit să salvăm o barză, reconstruindu-i ciocul cu fibră de sticlă sau gelcoat. A fost un mic hobby de-al meu să pun unghii cu gel şi am putut face un şablon să reconstruiesc vârful de cioc al berzei, ca să poată mânca şi să nu moară. Barza a supravieţuit, iar cum majoritatea lucrurilor bune necesită timp, vârful de cioc a crescut încet-încet. Consider că lumea ar putea fi mult mai bună dacă ne-am ajuta unii pe ceilalți şi dacă am zâmbi mai mult. (râde)
Ce planuri de călătorii ai în continuare? Unde ai vrea să mergi?
Karina Barb: Îmi doresc să vizitez Grossglockner din Austria. Este un loc foarte frumos și sunt convinsă că o să îmi placă tare mult.

http://www.autotestmagazin.ro/madalina-pitis-grupul-wima-este-absolut-fabulos/

http://www.autotestmagazin.ro/marian-palfi-cararea-spre-poarta-raiului/

http://www.autotestmagazin.ro/alexandra-catalina-o-motociclista-de-un-metru-si-o-capsuna/

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.


6 × trei =