Dacă ai vedea maşina asta pe stradă, sunt şanse să nu știi că provine din Rusia şi că poartă pe capotă „semnătura” mărcii Lada.
Mașina pe care mi-o amintesc era o Lada 1500 kaki, de lângă școală. Mă opream uneori şi mă uitam ca să o compar cu Dacia 1310, mașina tatălui meu. Pentru cei mai tineri trebuie să amintesc că acum circa 30 de ani nu aveai prea multe maşini de comparat. Deşi atunci nu ştiamcă, asemenea nouă, care fabricam sub licenţă un Renault 12, și una dintre mărcile sovietice a apelat la o soluţie similară. Lada la care mă tot uitam eu era rezultatul achiziţionării unei licenţe a modelului Fiat 124. Automobilul rusesc nu era, însă, o copie identică. Beneficia de numeroase intervenţii făcute chiar de italieni exclusiv pentru ruși după semnarea contractului. Unele dintre ele erau menite să ajute la „aclimatizarea” maşinii pe infrastructura mai slabă a Uniunii Sovietice sau altele ameliorau anumite soluții utilizate pe modelul italian. Structura capotei, de exemplu, era mai frumos rezolvată pe varianta rusească. Rezultatul final, Lada 1200/1500, se prezenta ca o maşină pe alocuri superioară fratelui din Italia. Rușii au început producția în anul 1970, aceștia exportând modelul și în Europa. După acest model are loc o primă încercare de dezvoltare a unui nou automobil, folosind o parte din subansamblurile proiectate pentru Lada 1200/1500. Apare, prin urmare, un nume care a făcut istorie, Lada Niva, o mașină 4×4 fabricată practic și în prezent.
În anul 1980, se face un facelift major al modelului bazat pe licenţa Fiat. Acesta, cunoscut şi sub numele de Riva, păstra practic structura caroseriei iniţiale, dar avea panourile exterioare reprezentate de aripi, capote, portiere cât şi alte elemente locale precum farurile şi stopurile, complet redesenate. Mașina avea acum o abordare mai modernă ce utiliza mai multe linii drepte sau elemente de plastic negru.
După realizarea modelului Niva şi această restilizare, biroul de proiectare era din ce în ce mai pregătit pentru realizarea unui model complet nou, care să se rupă de vechea moştenire italiană. Prin urmare, în anul 1984 are loc lansarea primului model integral dezvoltat de ruşi, Samara. Se păstra caracterul robust al maşinilor produse până atunci, însă designul era unul contemporan, reducând decalajul estetic faţă de alte maşini ale vremii. Tracţiunea era pe puntea faţă.
Pentru că acum deja calea era bătută, însă, cu o oarecare întârziere cauzată de lipsa fondurilor, în anul 1998 este prezentată noua linie de modele Lada 110/ 111/112, în variantele de caroserie sedan, combi şi hatchback. Forma generală cât şi anumite detalii dovedeau atenţia acordată aerodinamicii. Modelul a fost unul de succes pe piaţa locală și în spațiul ex-sovietic. În anul 2009 a beneficiat de un facelift în urma căruia a fost redenumită Lada Priora.
În paralel cu seria 110/ 111/112 a mai fost introdus, în anul 2004, un nou model intitulat Kalina. Saltul calitativ din ultimii ani a fost posibil în urma colaborării cu alianţa Renault-Nissan. Primul model apărut după acestă infuzie de management, capital şi tehnologie a fost modelul Granta. Lucrurile, însă, nu s-au oprit aici. În prezent, alianţa franco-niponă deţine 67,13% dintre acţiunile societăţii formate împreună cu grupul AvtoVaz, deținătorul mărcii Lada. Această colaborare a avut ca rezultat şi aducerea a numeroşi specialişti în cadrul companiei. Unul dintre aceștia este designerul şef Steve Mattin, un profesionist cu o largă experiență atât din punct de vedere creativ cât şi de management în cadrul unor companii ca Mercedes sau Volvo. De la venirea sa, linia de producţie a mai primit două modele noi, intitulate Vesta şi X Ray. Pentru prima dată, în privinţa designului, Lada poate să nu se simtă inferioară altor modele similare din clasa sa. În gamă mai există şi binecunoscuta Dacia MCV, oferită sub numele de Largus. Prezentarea modelelor o închei oarecum simbolic cu modelul Lada Urban 4×4, versiunea cizelată a fostului model Niva.
Text: Gabriel MANOLE / Foto: LADA, WIKIPEDIA
