A vrut să arunce discul peste Casa Poporului și în orice carte a sportului românesc ar avea un capitol special. A participat la șase ediții ale Jocurilor Olimpice și la nouă Campionate Mondiale. Are de 33 de titluri naționale, două medalii de argint și patru de bronz câștigate la Campionate Mondiale și Europene. Cea mai bună aruncare a discului a reușit-o în țară, la Poiana Brașov: 68.80 de metri. „Mi-ar trebui un SUV, ca să‑mi încapă toate trofeele” glumește Nicoleta Grasu. Există totuși o mică problemă, Nicoleta este mare fan al …mersului pe jos.
Auto Test: Cine este șoferul în familia Grasu?
Nicoleta Grasu: Eu nu conduc, nu am avut timp să-mi iau permisul, dar nici nu m-am grăbit. Locuiesc foarte aproape de serviciu și am vrut să merg pe jos, dacă te obișnuiești în mașină nu mai vrei să te miști deloc. Dar nu avem probleme, conduce soțul…
Auto Test: Și cum conduce?
Nicoleta Grasu: Foarte sigur, îmi place. Când merge puțin mai tare îi spun: „Unde ne grăbim? Las-o mai ușor…”
Costel Grasu: Când am șosea merg și cu 140 de km/h, dar nu mai mult. În general, conduc preventiv și sunt mereu atent la tot ce se întâmplă în trafic.
Nu ați încercat să vă convingeți soția să facă școala de șoferi?
Costel Grasu: Uneori, la drum lung, simt nevoia unei pauze. Dar nu știu dacă este bine să insist să-și ia carnetul. Dacă ea simte să facă acest lucru, o va face.
Auto Test: Cum vă vedeți la volan?
Nicoleta Grasu: În domeniul auto cred că este bine să fii liniștit. De felul meu sunt o femeie căreia îi place să pună punctul pe „i”. Cred că de aceea am făcut sport atât de mult timp și am luat medalii atât de târziu. Mi-a plăcut să fiu corectă și să am coloana dreaptă.
Auto Test: Ce mașină aveți acum?
Costel Grasu: Anul acesta am trecut pe VW Passat și sunt încântat. Este o mașină fabricată în anul 2012 care ține cu casa: consumă puțin și are impozit mic.
Auto Test: Ce alte mașini ați mai avut?
Costel Grasu: Eu am permis din anul 1992. Prima mașină a fost un Fiat Regata, second hand, cumpărată din banii pe care i-am câștigat la o competiție de atletism. După aceea am trecut la Dacia break, nouă, cumpărată direct din fabrică. Era făcută pentru Argentina și am fost foarte încântat de ea. Apoi am avut Peugeot 607 break, Renault Safrane, iar în anul 2004 am luat un Audi A6 break. Tot timpul am avut nevoie de mașini încăpătoare în care să intre tot echipamentul. Țin minte că am plecat într-un cantonament și băiatul meu avea zece luni… Am băgat în portbagaj echipament, cărucior, scutece. Ne întrebau oamenii dacă ne mutăm .
Auto Test: Ați luat copilul în cantonament?
Nicoleta Grasu: De la două luni și jumătate l-am luat cu noi. Îl alăptam și după aceea mă duceam la antrenament.
Ați făcut multe sacrificii pentru acest sport. Cum a început aventura?
Nicoleta Grasu: Eu am copilărit în comuna Secuieni Sat Bârjoveni, din județul Neamț. Primul sport pe care l-am făcut, la școală, a fost handbalul. La un moment dat a apărut un antrenor care se ocupa de selecții, i-a plăcut de mine că eram înaltă și aveam brațele lungi, așa că m-a chemat la Roman. Eu am fost primul copil din familie. Părinții au zis să nu mă lase singură și s-au gândit să-mi dea o soră sau un frate, dar Dumnezeu le-a dat tripleți, doi băieți și o fată. Era greu să fac naveta la Roman pe propriile forțe, trebuia să plătesc transportul și echipamentul. Antrenorul a fost încântat de calitățile mele și le-a propus părinților mei să mă mut la Roman, la școală.
Auto Test: Cu ce probă ați început?
Nicoleta Grasu: Prima dată am făcut greutate și nu mi-a plăcut. Apoi, am încercat cu discul și antrenorul m-a lăudat încă de la primele ședințe de pregătire. Discul nu este un obiect pe care să-l arunci oricum, dacă nu știi să-l pui… cade lângă tine.
Auto Test: Ați rezistat foarte mult în acest sport. Care a fost secretul?
Nicoleta Grasu: Domnu’ de lângă mine! L-am întâlnit la lot, în anul 1988. El mi-a spus niște lucruri pe care nu mi le-a spus nimeni nici până acum, nici părinții, nici profesorii. Mi-a spus să nu plec capul la ce se spune, atunci am prins încredere și a devenit marea dragoste. De puțin timp am împlinit 24 de ani de căsnicie.
Auto Test: Vă lucesc ochii atunci când vorbiți de soțul dumneavoastră…
Nicoleta Grasu: Cum să nu? Este jumătatea mea, iubirea vieții! Când l-am cunoscut arăta ca Discobolul, făceai anatomie pe el. Nu vedeai pic de grăsime.
Costel Grasu: Discobolul de la Dinamo? Statuia care a fost fața stadionului?
Nicoleta Grasu: Nu erai așa?
Costel Grasu: Eram tânăr.
Nicoleta Grasu: A muncit mult, dar din păcate sănătatea nu l-a lăsat să meargă mai departe și a fost nevoit să se retragă devreme. A venit și el pe locul patru la olimpiadă și la mondiale, eu spun că sunt performanțe pentru un bărbat în România. El a renunțat la carieră și am hotărât să mă antreneze. Până atunci mă pregătise Benga Ion, antrenorul care a lucrat cu Argentina Menis (n.r. sportiva care a câștigat medalia de argint la J.O din 1972 în proba de aruncarea discului).
Costel Grasu: Mare om, datorită lui suntem împreună. Noi nu uităm treaba asta. Cu el m-am antrenat când am ajuns la Dinamo.
Auto Test: Cum a reușit Nicoleta să concureze până la 42 de ani?
Costel Grasu: În primul rând a avut calități fizice formidabile, a fost determinată, ambițioasă și perseverentă. Arunca discul și trei sau patru ore. Ne săturam acolo.
Nicoleta Grasu: Să știi că nu am făcut sport atâția ani pentru bani, eu am vrut să concurez cu cei mai buni atleți. Banii vin doar dacă reușești să câștigi medalii la competițiile internaționale, în țară… mergi mai mult de plăcere. Nu suntem niște oameni bogați, dar nu mă plâng. Avem strictul necesar.
Costel Grasu: Aș minți să spun că nu vrem bani, dar nu trăim pentru ei. În viață trebuie să te bucuri de fiecare moment.
Auto Test: Cum a fost relația antrenor-sportiv?
Costel Grasu: Nu discutam prea mult pentru că știam amândoi ce avem de făcut. Treaba mea era ca Nicoleta să aibă, în primul rând, liniște. Eu trebuia să rezolv toate problemele, gândurile ei trebuiau să fie doar la antrenament.
Nicoleta Grasu: La antrenamente, făceam tot ce îmi cerea. Uneori îmi spunea să o las mai moale, dacă nu mai pot. Și îi răspundeam: „Dacă ai spus să fac, trebuie să fac”! La antrenamente ne mai ciondăneam, dar când ajungeam acasă uitam totul. El spune mereu: „Acasă nu ne încrâncenăm, nu ne certăm, nu ne frământăm.”
Auto Test: Care a fost cel mai greu moment?
Nicoleta Grasu: Când m-am retras. Îmi propusesem să mă las după o finală mondială sau olimpică. Nu a fost să fie, nici la JO din 2012, nici la mondialele din 2013. Am mers la Moscova, la campionatele mondiale din 2013, acolo am simțit că nu mai pot și la finalul competiției am decis să mă retrag. Nu mi-a fost ușor, organismul se obișnuise cu un anumit efort și am început să am dureri.
Auto Test: V-ați refuzat multe lucruri când ați fost sportivă?
Nicoleta Grasu: Sigur. Când vrei să faci sport de performanță, lași deoparte distracția. Organismul nu trebuie obosit cu ieșiri în baruri și în discoteci. Mai bine îl obosești la antrenamente, unde se pune cărămidă peste cărămidă.
Auto Test: Băiatul dumneavoastră…
Nicoleta Grasu: Este cea mai frumoasă medalie. A făcut atletism până anul acesta, dar în vară a fost invitat la o academie de baschet din Germania să vadă cum sunt antrenamentele. Acum a pornit pe acest drum, baschetul. I-am spus că atunci când este gata să se despartă de noi, îl lăsăm să facă așa cum vrea el. O să îmi fie foarte greu (oftează).
Costel Grasu: Suntem nelipsiți de la meciurile băiatului nostru și avem niște emoții foarte mari…
Nicoleta Grasu: Eu îl pregătesc fizic, îi spun mereu ce să facă. Iar copilul are nevoie de noi și suntem lângă el.
Auto Test: Cum vedeți eșecul atleților români de la Olimpiadă?
Nicoleta Grasu: Este supărare mare, dar ne așteptam. Este clar că generațiile trebuie schimbate și avem nevoie să creștem sportivi. Sperăm să reușim o medalie la următoarea Olimpiadă.
Auto Test: Ce ne trebuie?
Costel Grasu: Sunt mulți juniori talentați, dar baza materială este „sub nivelul mării”, la noi sălile nu sunt dotate cu ce trebuie. Uitați cum este sala, de aici, din complexul Lia Manoliu… mai trebuie să ai încă vreo zece la fel. Noi ne-am pregătit foarte bine în mina de sare de Slănic Prahova. Coboram 200 de metri și acolo dădeam cu discul, am făcut asta mai bine de 20 de ani. Țin minte, când ne-am dus în primul an am spart sare și am făcut un pat din sare. Discul ateriza acolo și nu se mai spărgea. Atunci ne lăsau să intrăm pe ochi frumoși, dar acum nu mai merge, trebuie investiții.
Nicoleta Grasu: Este greu să atragi copiii la antrenamente. Le mai aduc o ciocolată, fac jocuri, le arăt cum se dă cu discul. Dacă am 20 de copii la antrenamente, sunt convinsă că o să găsesc unul bun.
Auto Test: Poate în școli ar trebui să-i căutăm mai mult…
Nicoleta Grasu: Acum am aflat că băiatul meu, în clasa a opta, face doar o oră de sport la școală. De ce? Am mulți copii care nu știu să alerge și trebuie să-i învăț cum să pună piciorul jos. Noi trebuie să descoperim talentele în școli, pe mine așa m-au găsit! Pentru asta trebuie creat un sistem. Singurul regret este că nu am o medalie la Olimpiadă, dar sper să am noroc și să antrenez un sportiv care să câștige o medalie la Olimpiadă.
Interviu realizat de Sorin BARBU
