A avut mai multe accidente de motocicletă, a intrat cu camionul într-o casă, și-a riscat libertatea pentru colegii de trupă. Dar, cel mai important, a fost unul dintre creatorii Phoenix, o formație a cărei muzică va dăinui în istorie. Vi se pare că descriem un film de acțiune? Nu. Este doar povestea lui Nicu Covaci…
Nicu Covaci: Țucu-te, am multe să-ți povestesc. Am început să conduc prin anii ’70. Tatăl meu avea un Fiat 1300 și mă lăsa să ies la plimbare deși știa că nu am permis.
Auto Test: Și când ați luat permisul?
Nicu Covaci: Când am ajuns în Germania mi-am cumpărat un camion mare pe care l-am făcut praf imediat. Am alunecat de pe un pod, am ajuns într-o curte și am trecut prin peretele unei case. M-am oprit în bucătărie. Țin minte și acum că proprietarii mâncau spaghetti. Atunci m-a luat poliția germană și m-a obligat să-mi iau carnetul.
Auto Test: De unde pasiunea pentru motociclete?
Nicu Covaci: Eram la munte și iubita unui prieten mi-a împrumutat motocicleta. Aveam aproape 30 de ani, dar nu mersesem pe două roți decât pe bicicletă. Mi-a fost foarte frică, așa că nu am ieșit pe șosea și am mers doar pe cărări de munte. Când m-am întors aveam frunze în gură și crengi în păr. Doamne! M-a năpădit o plăcere… senzația de libertate pe care o ai pe motocicletă nu se compară cu nimic. În fiecare minut se schimbă temperatura, mirosul… peisajul.
Auto Test: Vă mai aduceți aminte prima motocicletă?
Nicu Covaci: Am cumpărat, foarte ieftin, de la un prieten, o Honda CBX. Avea 1100 cmc, șase cilindri, șase carburatoare, șase ţevi de eșapament. Era o frumusețe! Am plecat cu ea la Amsterdam și în prima noapte mi-au furat-o. Am fost bolnav.
Auto Test: Și nu ați luat alta?
Nicu Covaci: Ba da, dar nici asta nu a avut viață lungă. Într-o zi am decis să mă mut din Germania în Spania. Am plecat la drum și în prima mare intersecție aud „bum” și văd, în oglinzi, case cu acoperișurile în jos… copaci cu coroanele în jos. În urechi mi-a strigat o voce: „Rostogolește-te”. Nu mă crezi? Am zburat peste mașinile din intersecție și am ajuns pe trotuar. Când m-au găsit aveam un copac în brațe, cinci bărbați s-au chinuit să mă dezlipească de pe el.
Auto Test: Ce se întâmplase?
Nicu Covaci: Am intrat în intersecție, pe culoarea roșie, cu 200 de km pe oră și m-a lovit o mașină. Când am ajuns la spital medicii și-au făcut cruce: nu aveam nici măcar o zgârietură.
Auto Test: A fost o minune…
Nicu Covaci: Eu nu cred în Dumnezeu, dar cred în îngeri. Sunt convins că în jurul meu se află o „gașcă de îngeri” care spune: „Faceți loc, vine ăsta!”.
Auto Test: Și ați rămas fără motocicletă.
Nicu Covaci: Nu pentru mult timp. Mă sună cineva și îmi spune: „Sunt un fan de-al tău din Sydney și ți-am trimis un cadou”. Era o motocicletă Triumph Rocket 3. Doamne! 2300 de cmc, 200 de cai. Tu pricepi? După jumătate de an omul apare la poartă cu încă una… identică. Acum am două Triumph Rocket 3, o Honda CBX și o Aprilia.
Auto Test: Aprilia?
Nicu Covaci: Merge cu ea fiica prietenei mele. Și aia a umblat ani de zile fără carnet.
Auto Test: Cine stă în jurul dumneavoastră…
Nicu Covaci: Eu respect legile și nu fac rău nimănui. Dragule, din cauza mea nu trebuie să frâneze nimeni, nu trebuie să claxoneze nimeni. Eu merg și pe roșu și pe sens invers. Nu trebuie să-mi ia nimeni libertatea, că nu sunt animal de zgardă!
Auto Test: Vă pricepeți să reparați motociclete?
Nicu Covaci: Tata a fost legionar și a făcut pușcărie, zece ani a muncit la canal. După ce a fost eliberat și-a făcut imediat un atelier în care avea multe aparate. Acolo am învățat să meșteresc… Uite, mi se face „pielea de găină” când îmi aduc aminte.
Auto Test: Mașină aveți?
Nicu Covaci: Am un Jaguar deosebit, făcut pe comandă: 12 cilindri, 6 litri, 300 de cai putere. Am și o dubiță Nissan, pe care o conduce fata pe care am angajat-o să-mi ducă în pădure, la plimbare, cei opt câini pe care i-am salvat de pe străzi.
Auto Test: Pe vremea lui Ceaușescu ați avut mașină?
Nicu Covaci: Nu visam la mașini deși aveam bani mulți, nu știam ce să facem cu ei. Luam zece la sută din 500.000 de lei, încasările de la un concert. Erau 25 de salarii pe vremea aceea, poate mai mult! Fiecare om din trupă avea carnet de CEC, dar când au auzit de „legea ilicitului” s-au speriat și au băut banii.
Auto Test: Ați avut probleme cu regimul din acea vreme?
Nicu Covaci: Ne fugăreau să ne tundă și să ne radă. Noi eram interziși, dar când au văzut că se fac bani mulți, au profitat pentru că se alegeau și ei cu ceva.
Auto Test: Cum a început aventura în muzică?
Nicu Covaci: Mama a fost croitoreasă, toată viața a stat cu capul în mașina de cusut, dar îi plăcea să cânte. Eu fredonam alături de ea. Într-o zi îl văd pe unul care cânta la chitară, îmi iau muzicuța și mă dau pe lângă el. L-am întrebat la ce instrument cântă pentru că nu mai văzusem așa ceva. Și el spune „balalaică”. M-am dus la mama și i-am spus că vreau balalaică. Cu greu s-a dumirit despre ce instrument vorbeam. După câteva zile am primit chitară și profesor.
Auto Test: Și pasul către muzica adevărată?
Nicu Covaci: Noi, în Banat, aveam un avantaj pentru că ascultam piese britanice la radiourile sârbești. Eu învățam la liceul de arte plastice și lângă noi era o școală, iar cei de acolo m-au rugat să mă ocup de brigada lor artistică: Moni Bordeianu era la tobe, atunci ne-am cunoscut, Kamocsa Bela era la o chitară. Am luat locul doi pe țară. Nu ne-au dat locul întâi pentru că au spus că am cântat „melodii de import”. După concurs brigada a rămas și am cântat sub numele de Sfinții. Apoi am schimbat în Phoenix.
Auto Test: A fost o perioadă grea?
Nicu Covaci: În anul 1970 Ceaușescu a decis ca muzica românească să se bazeze pe folclorul nostru. Atunci l-am înjurat, dar avea dreptate. Așa m-am apucat să studiez și am găsit în pivnițele Electrecordului niște înregistrări: „Ritualuri și datini precreștine în Balcani și România”. O comoară! Am sintetizat și ne-a ieșit albumul „Cei ce ne-au dat nume”, apoi au apărut „Mugur de Fluier” și „Cantafabule”.
Auto Test: Ce credeți că a avut special trupa Phoenix?
Nicu Covaci: Datoria și menirea unui artist este să dea! Nu să ia! Sunt unii care fac „dârla, dârla”, numără oamenii din sală, și se gândesc: „Oare, cu câți bani plec”? Dragule, Phoenix nu a fost afacere! Totul a fost din suflet. Ne-am sacrificat pentru asta. Prin trupa noastră au trecut peste 50 de oameni, credeau că vor avea parte de bani, gagici, relații. Când au văzut ce efort se cere mulți au clacat și au plecat.
Auto Test: Cum a fost când ați trecut ilegal granița cu colegii de la Phoenix?
Nicu Covaci: Am făcut-o pentru Phoenix. Pentru Phoe-nix! Nu pentru mine, nici pentru ei. Îți dai seama câtă încredere a fost între noi? Dacă au fost de acord să scot difuzoarele și să-i ascund în cutiile de la boxele pe care le aveam în camion. Au stat acolo zeci de ore. Dacă ne prindeau, intram direct în lac. Nu stăteam să ne tortureze!
Auto Test: Ați mai face-o?
Nicu Covaci: Nu. Am ajuns dincolo, le-am dat libertate, și după jumătate de an colegii mei au făcut formație fără mine. Am rămas pe câmp, nu aveam nici unde să fierb porumbul pe care îl furam. Îl mâncam crud! Asta a fost răsplata. Am luat-o de la început de multe ori.
Auto Test: Și totuși ați refăcut formația și peste hotare…
Nicu Covaci: Hai să-ți spun cum a fost. Am făcut pariu cu patronul unui bar și i-am spus că eu îl știu pe cel mai bun „tobar” din lume. L-am chemat pe Țăndărică și când a început ăsta să cânte, proprietarul a spart cinci scaune și urla: „Ai câștigat! Ai câștigat!”. Ăsta a fost primul pas. Am făcut o nouă formație și am scos discul „Transilvania”. Și iar m-au trădat, au plecat la concert fără mine.
Auto Test: V-ați supărat?
Nicu Covaci: M-am dus după ei hotărât să-l omor pe Țăndărică. Am ajuns la concert, trupa era pe scenă și cânta. Mani Neumann m-a văzut și a rupt-o la fugă, cu vioara în mână, printre spectatori. M-am dus în culise, am dat cu Țăndărică de pământ și i-am pus cuțitul la gât. „Nu mă omorî frate, nu mă omorî”, îmi striga. Îi spun: „Frate ești cu dracu`. A câta oară mă trădezi”? La un moment dat mă lovește o rază de la Dumnezeu, mi se umflă pieptul de aer, mă apucă un râs isteric și plec. A treia oară m-au trădat când m-am întors în țară. Au văzut că merge bine și au făcut Phoenix fără Covaci. De ce? Întreabă-i!
Auto Test: Ați trăit pentru Phoenix…
Nicu Covaci: Uite, eu și prietena mea suntem împreună de 30 de ani. Nu suntem căsătoriți cu acte, dar ne este foarte bine așa. Cu toate acestea eu nu mi-am permis să fac un copil. Azi îmi merge bine, am ce să mănânc, mâine este rău. De un copil trebuie să ai grijă în fiecare zi: să-l duci la școală, să mergi la doctor… Atunci trebuie să faci compromisuri și eu nu vreau așa ceva.
Auto Test: Văd că aveți multe însemne și decorații.
Nicu Covaci: Pe asta albastră, prima din stânga, mi-a dat-o Traian Băsescu atunci când m-a făcut cavaler. M-a impresionat că mi-a recitat, cu ochii închiși, mai multe versuri din cântecele Phoenix. Am și câteva însemne de la câteva cluburi dure, de motocicliști, din Europa. Eu am făcut parte din grupul Asgart care acum nu mai există. De ce? La una dintre întâlnirile lor s-au răfuit două bande și un tip a murit împușcat. Noi nu am avut nicio vină, dar pentru că eram gazde ne-au interzis. Cu ei era să mor.
Auto Test: Cum așa?
Nicu Covaci: Fii atent aici, că așa ceva nu auzi. Eram plecat la o vânătoare și m-am tăiat la un deget cu un os. Am tot așteptat să se vindece, dar în fiecare zi infecția era tot mai puternică. Sub braț îmi apăruseră două pungi cu puroi, aveam febră mare și niște dureri… nu puteam să las brațele în jos. Am plecat din vârf de munte spre spital, iar pe drum ne-am oprit să dormim acasă la Mani. Pe mine m-au cazat în bucătărie, pe o saltea. La un moment dat intră pe fereastră, ca în filmele alea de prost gust, Dracula. Mă vede și sare pe mine. Eu omor un om cu două degete și i-am aplicat lu’ ăsta tot ce știam. Dau și dau! Nu se mai termina. Și strig după ajutor, nimeni nu mă auzea. După o mie de ani de luptă sare de pe mine și se aruncă pe geam. M-am trezit brusc și văd apă în jurul saltelei, ziceai că a plouat în casă. Mă duc la spital, mă dezbracă doctorii, nu aveam nimic. Eram ca nou-născut. Explică tu!
Auto Test: Întâmplări haioase nu aveți?
Nicu Covaci: Eu și Mihaela Rădulescu făceam parte dintr-un grup de prieteni. Într-o noapte am plecat cu ea, pe motor, la mare. Pe la Cernavodă am rămas fără lumini. Ajung la o baracă de muncitori. Oamenii se cinsteau după o zi de muncă, dar m-au ajutat la reparații. La final, zice unul: „Bă, eu nu mai beau. Am început să am vedenii, îl văd pe Nicu Covaci.”
Auto Test: Ce planuri muzicale aveți?
Nicu Covaci: Ultimul album Phoenix se numește „Vino Țepeș”, am ales cele mai teribile texte patriotice de la Macedonski, Creangă, Eminescu. Lucrez cu niște artiști foarte talentați. Dacă îi asculți, te topești. Cel mai mic este un chitarist de 12 ani. Am un solist vocal de 30 de ani cu voce și putere de convingere. Pe Baniciu nu-l credeai. Baniciu nici nu învăța textele, ajunsese să citească din hârtiile puse pe jos. Nu se poate așa ceva. Eu nu citesc mesajul! El îl știu! Îl am în mine! Vreau, ca într-o zi, să stau în sală și să aplaud o tânără formație Phoenix. Vreau să dau steagul mai departe!
