Sunt mulți români care conduc zilnic mașina, dar și motocicleta. Cum ar fi dacă ați adăuga în ecuație și un avion Airbus de peste 160 de tone? Vă răspunde la această dilemă Emil Dobrovolschi, cel supranumit pilotul presedintelui.
Eroul povestirii noastre s-a aflat de multe ori la manșă într-un avion în care au călătorit, în siguranță, cei mai importanți demnitari români. „Nu am fost singurul ales, au fost și alți colegi” șoptește, modest, pilotul. Emil Dobrovolschi este logodit cu realizatoarea TV, Mădălina Pușcalău. Cei doi sunt mari amatori de plimbări cu motocicleta și profită din plin ori de câte ori au ocazia.
Ce motocicletă aveți?
Un Harley-Davidson Rocker superb. Are un aer „retro” şi este echipată cu un motor de 1600 cmc. Roata din spate are o lățime de 240 de mm. Este o motocicletă care te ademenește să ieși la plimbare. Nu vorbim de un „motor” de viteză, la peste 120 de km „te bați” cu vântul care te izbește în piept.
Am înțeles că aveți și o mașină…
Am mașina visurilor mele, un Land Rover Discovery 3. Îmi place să spun despre ea că o să o conduc până la pensie. Este o mașină de familie foarte sigură. Nu m-a lăsat niciodată în drum.
Cât este de puternică?
Are un motor diesel, un V6 de 2,7 litri. Nu este un automobil sport, dar nici nu vrei ca o mașină de trei tone să fie una cu care să mergi la curse. Este un vehicul comod, eu îi spun „mașină de șofer”. Are cutie automată și se conduce foarte ușor.
Vă place să mergeți cu viteză?
Nicidecum. Eu sunt din Sibiu. Șapte ani, în fiecare weekend plecam acasă. Mi-am dat seama că dacă depășesc o coloană, consum nervi, combustibil, frâne și după cinci minute ajung la concluzia că am lăsat în spate doar trei tiruri. Ce rost are? Am învățat să respect pe toată lumea.
Sunteți unul dintre puținii români care conduceți în aceeași zi motocicleta, mașina, dar și avionul. De unde pasiunea pentru avioane?
În copilărie îmi doream foarte mult să ajung astronaut. Acum nu sunt prea departe de acest vis, până la stele mai am doar un pas. Este extraordinar să faci meseria pe care ți-ai dorit-o.
Vă mai aduceți aminte primul zbor?
Cum aș putea să uit așa ceva? Am debutat pe un aparat Zlin 142 de două locuri. Avionul avea o cupolă transparentă, superbă, care îți oferea o priveliște de vis. Prima oară am decolat de pe un aerodrom militar din Focșani. Pista era un câmp denivelat și până am ajuns la 140 de km pe oră, ca să ne putem desprinde, am crezut că aparatul o să se rupă în două. După ce avionul a căpătat portanță și am plutit, am trăit o senzație uluitoare! Mi s-a părut că cineva a tras pământul de sub mine și am rămas pe o pernă de aer.
Cât timp a trecut de atunci?
Se întâmpla în 1989. În 26 de ani am acumulat peste 10.000 de ore de zbor și 4.000 de ore pe simulator.
Aveți emoții când zburați?
Am învățat să-mi folosesc emoțiile. Sunt foarte atent la detalii, nu sunt genul de om care să-și piardă cumpătul. Am prieteni foarte buni, chirurgi valoroși, oameni obișnuiți cu presiunea, cărora le este frică în avion. Mi-am dat seama că se raportează la un mediu greșit. Ei se gândesc la ce înălțime sunt, cu ce viteză zboară sau că dincolo de învelișul aeronavei este o „situație de iad” cu o temperatură de minus 70 de grade.
Cum le risipiți neliniștea?
Le spun că sunt într-un avion de ultimă generație și îi rog să bea liniștiți o cafea. Un pilot bine pregătit, într-o aeronavă din zilele noastre, nu poate permite ca lucrurile să alunece pe o pantă neprevăzută. Eu nu văd situație fără ieșire! Orice defecțiune a aparatului poate fi rezolvată de echipaj.
Ne oprim o clipă. Discuția are loc la o terasă aflată pe malul lacului Chitila, la câțiva pași de locuința lui Emil Dobrovolschi. În văzduh se „citește” silueta unui avion. „De câte ori am trecut pe aici, în zbor, am încercat să-mi văd casa” își amintește zâmbind.
Și totuși a existat un moment în care să aveți emoții la manșă?
O singură dată. Am fost pus în situația unui chirurg care a fost nevoit să opereze o persoană dragă. Am doi copii, o fată de 15 ani și un băiat de 10. Pe Irina am dus-o la Paris. Am trecut prin vamă amândoi și când am închis ușa avionului am realizat că o să pilotez aeronava în care se află fata mea. La Paris era vremea proastă și bătea vântul. Atunci am avut… nu emoții, dar m-am temut că îi este frică. Era în spate, în cabina de pasageri, mă gândeam cu sufletul la gură dacă este în regulă.
Ați avut și situații speciale?
Nimic serios, dar o să vă povestesc o întâmplare haioasă. Eram pasager într-un avion, dar călătoream îmbrăcat în uniformă. Am salutat echipajul și m-am așezat la locul meu. În timpul zborului pilotul a ieșit din carlingă și s-a dus la toaletă. Pasagerii din spatele meu s-au panicat și m-au întrebat speriați, cu vocea tremurată, cine pilotează avionul. Le-am explicat că suntem trei în avion, dar doar doi sunt în misiune.
Cum vă pregătiți de zboruri?
Suntem bine antrenați și testați. La șase luni avem pregătire recurentă, exersăm și apoi suntem examinați. Suntem puși în fața unor situații speciale pe care nu ai vrea să le întâlnești în viața reală: incendii la motor, fum în cabină, opriri de motoare.
Am văzut în presă că sunteți numit pilotul presedintelui …
Am zburat cu toți președinții și premierii României. Pentru această misiune echipajul este ales… nu cel mai bun, dar printre cei mai buni sunt trimiși în astfel de misiuni. Cursa respectivă nu este regulată, are un program diferit. Avionul este verificat, apoi este sigilat și lăsat în grija serviciilor speciale.
Că a venit vorba de președinți. Cum ați trăit „duelul”, de anul trecut, dintre Klaus Iohannis și Victor Ponta moderat de logodnica dumneavoastră?
A fost palpitant. Am încercat să o susțin și să o ajut cu un sfat. Mădălina a muncit foarte mult ca să pregătească întâlnirea cât mai bine. Am fost impresionat! Mi-ar fi părut rău ca tot acest efort să fie în zadar… M-am temut că echipele celor doi candidați vor încerca să modifice unele teme. Nu a fost așa. Seara am văzut la televizor exact ce știam de la logodnica mea. Mădălina a scris și o carte. Nu e doar despre întâlnirea respectivă, în ea povestește toată campania. Se numește „Înfruntarea Finală” și este scrisă în stilul ei. Acolo descrie exact starea prin care a trecut. Evident că am trăit lângă ea toate emoțiile.
