În doar câteva clipe îţi dai seama de ce colegii de la RAR îi spun aşa. Alúra lui pare desprinsă din „După 20 de ani” al lui Alexandre Dumas, geniul care vărsa lacrimi amare în momentele în care personajele din romanele sale erau ucise chiar de propriul condei.
Liviu Anghene: „Povestea asta cu D’Artagnan mi se trage de la mustaţă şi de la muscă, le am din clasa a 8-a. Cred că mi-ar sta nasol fără ele, am nasul mare şi mustaţa mă ajută, mai taie din perspectivă” spune zâmbind Liviu Anghene, cel mai vechi angajat al RAR‑ului. S-au adunat 24 de ani de când lucrează aici. În 1991, anul în care s-a angajat, Dacia producea încă modelul „Liberta”, grupurile Renault şi Volvo renunţau să vină în România din cauza mineriadelor, ţările baltice se rupeau de Uniunea Sovietică, iar vulcanul Pinatubo se trezea dintr-un somn de 661 de ani.
Auto Test: Mai ţineţi minte prima zi de lucru?
Liviu Anghene: 1 Decembrie 1991. Era o zi tare friguroasă, iar biroul în care am fost repartizat era congelat şi avea o gaură în perete. Îţi dai seama că m-am întrebat ce dracu’ este cu mine pe aici. Când plecam la serviciu soţia îmi spunea să nu uit de izmană şi flanel.
Auto Test: Cum a început aventura?
Liviu Anghene: Eu am lucrat patru ani în Politehnică. Făceam muncă de cercetare, dar eram şi asistent universitar. Colectivul nostru era condus de Mircea Oprean, soţul lui Zoe Ceauşescu, un om extraordinar care viza perfecţiunea. După anii ‘90, cercetarea a fost brusc abandonată, lucrurile se cumparau „prêt-à-porter” (gata făcute) aşa că am început să ne căutăm de lucru în altă parte. Despre RAR am aflat de la televizor, am prins o „frântură” dintr-o ştire și mi s-a părut interesant. Mi-a fost greu să găsesc sediul, caută RAR-ul pe stânga, nimeni nu auzise, nimeni nu văzuse… Interviul l-am susţinut cu domnul Ţigănaş, cel care a înfiinţat instituția în 1991. I-am spus cine sunt şi ce am făcut, imediat m-a angajat pentru că aveau nevoie de oameni buni.
Auto Test: Care a fost prima misiune?
Liviu Anghene: Am început într-un colectiv care se ocupa de anvelope. La RAR nu existau calculatoare, aşa că am adus unul din Politehnică, realizat artizanal. Avea cinci ventilatoare mari şi când începeau alea să lucreze devenea turboreactor, nu mai rămânea nicio hârtie pe birouri. Şefa mea de atunci, doamna Marieta Diţă, a început să se plângă. „Mi-am pus vată în urechi, port batic, nu se mai poate”, îmi spunea în fiecare zi. După câteva săptămâni şi-au dat seama toți colegii cât de util era calculatorul, ne uşura şi ne ordona munca.
Auto Test: Cum au fost acești ani?
Liviu Anghene: Frumoși și interesanți. Am trecut prin mai multe departamente. Un rol important l-a avut domnul Țigănaș, de la el am „furat” multe trucuri. Acest om a inventat „imperiul” numit RAR. Încă din 1990 a realizat că România se îndrepta în mare viteză spre Occident, iar parcul auto se va dezvolta rapid. A avut dreptate! În anul 1990 în România erau 2.500.000 de mașini înmatriculate, 200.000 în București. În acest an, doar în capitală, sunt 1.500.000 de autovehicule. Domnul Țigănaș s-a luptat să avem o Carte de Identitate a vehiculului și a reglementat ca fiecare modificare constructivă să aibă nevoie de autorizare de la noi. În 1996 s-a gândit la niște reguli de funcţionare tehnică și pentru service‑urile care urmau să fie autorizate de RAR, iar în ‘98 a impus o normă și pe partea de ITP.
Auto Test: Ați avut ceva de muncă…
Liviu Anghene: Mi-ați răscolit toate amintirile cu interviul ăsta. Domnul Țigănaș m-a desemnat, în anul 2000, să redactez cele patru ordonanțe de guvern care sunt practic pilonii RAR‑ului. Două săptămâni am lucrat pe brânci, mă trezeam noaptea agitat și mă întrebam: „Cum ai putut să scrii așa ceva?”. Modificam imediat, orice virgulă era importantă și putea să aducă o nenorocire. Apoi, trei ani de zile am răspuns la observații în comisiile Parlamentului. Am rupt trei genți cărând tone de documente. Sunt tare mândru să spun că, în înscrisurile oficiale ale Parlamentului, Liviu Anghene apare alături de Silvio Berlusconi sau Regele Mihai. Sau invers. Este vorba de o listă cu numele celor care au fost invitați să ia cuvântul în plenul Parlamentului.
Auto Test: Ați avut și momente mai grele în acești ani?
Liviu Anghene: Mulți au încercat să ne muște de „părțile moi”. Aici se fac multe activități interesante pentru externalizare, dar ne-am ținut tare. Nu putem să facem o poliție sau o procuratură privată, așa cum nu putem să dăm cărți de identitate la buticul din colț.
Auto Test: V-ați gândit să scrieți o carte cu aceste aventuri?
Liviu Anghene: Cartea a fost deja publicată (zâmbește când îmi vede figura mirată). Se numește „Viața unui șef de departament povestită de fiul său Supermen” și nu e greu de ghicit că a fost scrisă de băiatul meu, Șerban Anghene. E un volum cu povestiri din viața de familie, publicat de editura „Cartea Românească”. Noi știam că el scrie, a câștigat și câteva concursuri de proză, dar cartea premiată în 2009 de Uniunea Scriitorilor a fost o surpriză. „Primului și singurului meu erou care a fost și este TATĂL MEU” acesta este textul pe care l-a scris la motto. Am fost foarte emoționat, de obicei copiii scriu despre părinți după ce aceștia nu mai sunt, eu am ajuns erou în timpul vieții. Șerban este acum în Anglia, predă la un colegiu. Iar faptul că le predă englezilor… limba, cultura şi istoria Angliei spune multe despre soliditatea şcolii româneşti şi despre performanțele tinerilor noştri.
Auto Test: Acum cu ce vă ocupați la RAR?
Liviu Anghene: Sunt lector. Țin cursuri și instruiesc personalul, am aproape 16.000 de clienți în portofoliu. La final dau un certificat de atestare pentru șeful de service. Nu am coborât niciodată nivelul, deși unii vin doar să obțină un act. Am întâlnit și oameni foarte interesați care la finalul orelor îmi mulțumesc sau mă felicită. Țin cursuri și despre cunoașterea construcției și funcționarea vehiculelor rutiere. Aici este terenul meu de joacă, de mic mi-au plăcut mașinile și am vrut să le înțeleg.
Auto Test: Vă place cum au evoluat lucrurile în instituție?
Liviu Anghene: Mă bucur să văd că cei care ne trec pragul sunt mulțumiți. În trafic, RAR-ul scris pe maşină nu mi-a adus până acum înjurături. Dimpotrivă, am fost asimilat de multe ori cu un birou de relaţii cu publicul sau am primit ca instituţie „like-uri” la semafor. Când văd RAR scris pe mașină, vin, mă întreabă și ne laudă. Lucrurile arată bine. Am un mesaj pentru prietenii mei care vor citi acest interviu. Nu mă sunați să vă pun pile sau să vă programez peste rând! În primul rând că nu pot, în al doilea rând vă spun că suntem foarte bine organizați. Sunați la 021/9672, numărul nostru unic național și totul se rezolvă rapid, civilizat, corect, fără probleme. Vă aştept la proximul grătar pe care îl vom face împreună ca să îmi daţi dreptate.
Interviu realizat de Sorin BARBU
