Rolls-Royce 20 H.P., cunoscut și ca „Twenty”, apărea acum mai bine de un secol în urmă drept primul model destinat să fie condus de proprietar și mai puțin de șoferul său.
Dacă ne gândim mai bine, era un precursor al ideii de mașină personală de uz zilnic, exact ceea ce se întâmplă la ora actuală atunci când ne uităm la propriul mijloc de locomoție pe patru roți. Adică poți să te bucuri de plăcerea șofatului și de frumusețea drumului în egală măsură.
Lansat pe 6 octombrie 1922, Twenty (Douăzeci) era al treilea model apărut de la înființarea mărcii, după Rolls-Royce 10 H.P. în 1900 și Rolls-Royce 40/50 H.P. Silver Ghost, în 1910. Proiectat de Henry Royce, modelul se numără printre cele mai importante și „transformatoare” produse vreodată de celebrea marcă engleză.
„Tehnologia sa a fost foarte avansată pentru acea vreme și a stabilit șablonul mecanic pentru generațiile de automobile Rolls-Royce care au urmat-o. Mai mic, mai ușor și mai puțin complex decât predecesorii săi, a fost, de asemenea, primul Rolls-Royce special destinat proprietarilor să se conducă singuri, mai degrabă decât folosirea cu șofer, reflectând lumea schimbată în care Rolls-Royce s-a trezit să funcționeze după 1918. Mai mult de un secol mai târziu, influența sa poate fi încă observată în ingineria și designul auto contemporan, inclusiv în modelele pe care le construim astăzi la Goodwood – o mașină remarcabilă cu o moștenire extraordinară” spunea Andrew Ball, șeful departamentului de relații corporative și patrimoniu al Rolls-Royce Motor Cars.
O lume în schimbare
În 1918, chiar înainte să se semneze armistițiul, Henry Royce știa foarte bine că lumea postbelică se va schimba drastic. Totul începea cu limitarea resurselor și imensele investiții necesare lumii pentru redresarea economică și socială. Iar în aceste condiții apărea dificultatea în recrutarea sau menținerea unui șofer sau mecanic, față de cum s-a întâmplat anterior Primului Război. Și astfel, mulți posesori de Rolls-Royce-uri nu vor mai putea sau nu vor mai fi în stare să conducă cel mai popular model al mărcii, de dinainte de 1914, 40/50 H.P. Silver Ghost. Așa că fost necesar să creeze o mașină cu motor care să fie mai ușor de întreținut și, foarte important, pe care proprietarul să o conducă singur, fără șofer. Pe de altă parte, Royce știa că acești clienți pretențioși nu se vor aștepta și nu vor accepta nimic mai puțin decât standardele de excelență Rolls-Royce cu care au fost obișnuiți.
„The Twenty”
Patru ani mai târziu apărea noua sa mașină cu „puțini cai putere”, 20 mai exact. A fost imediat evident că Twenty, așa cum a devenit rapid cunoscut, a reprezentat un salt tehnic uriaș înainte. Partea bună era că motorul său de 3,1 litri cu șase cilindri în linie avea mai puțin de jumătate din dimensiunea celui de 7,5 litri a lui Silver Ghost. În plus, noul model cântărea și cu aproximativ 30% mai puțin. Însă, din păcate, diferența de performanțe dintre modele a fost mult mai mică decât sugerau cifrele brute. Și, într-adevăr, cu comenzile sale luminoase și sistemele mai avansate de direcție, frânare și suspensie, Twenty a făcut ca Silver Ghost să pară destul de depășit, deși modelul mai mare a rămas semnificativ înaintea concurenților săi direcți.
Și astfel, Twenty a devenit rapid favoritul ferm atât pentru proprietarii Rolls-Royce consacrați, cât și pentru acei clienți noi pentru care, așa cum prevăzuse Royce, prețul de achiziție și costurile de funcționare în curs erau considerații mai importante decât fuseseră cu câțiva ani în urmă.
În consemnările din presei auto a timpului, un proprietar fericit l-a lăudat ca fiind „o piesă fermecătoare a mecanismului”, în timp ce un altul declara că „nu m-am descurcat niciodată cu ceva atât de dulce”. O reclamă a companiei a citat o evaluare de specialitate a mașinii ca fiind „tot ce își poate dori un șofer… automobilul cu un grad ridicat de rafinament și simplitatea construcției ce va încânta șoferul”.
Problema masei totale
La fel ca toate modelele Rolls-Royce ale epocii, Twenty a fost produs pe un „șasiu rulant”, pe care proprietarii au comandat caroserii la comandă de la un carosier independent. Royce a sperat să fie în primul rând o mașină pentru un proprietar șofer, iar carosierii și posesorii deopotrivă vor accepta acest lucru, păstrând creațiile lor cât mai svelte și ușoare posibil.
Din păcate era greu să schimbe obiceiurile unei vieți multor deținători de Rolls-Royce-uri. Mulți proprietari au insistat să-și mențină stilul preferat de caroserie solidă și formală, care, cu cât era mai grea, întâmpina o rezistență mai mare la înaintare. Faptul l-a iritat vădit pe Royce, când aceste corpuri masive și supradimensionate au compromis inevitabil performanța.
Dintotdeauna pragmatic, Royce a știut că există o singură modalitate să îmbunătățească raportul greutate-performanță. Așa că, în 1929, Twenty a fost înlocuit cu 20/25 CP, propulsat de un motor de capacitate mărită, urmat în 1935 de 25/30 CP, cu un motor de 4,25 litri. Etapa „puțini cai-putere” s-a încheiat în cele din urmă cu modelul Wraith, din 1938.
Twenty a avut o influență profundă asupra Rolls-Royce mult timp după încetarea producției în 1929, moment în care fuseseră construite nu mai puțin de 2.940 de exemplare. Și, în special, motorul cu șase cilindri în linie va oferi șablonul pentru motoarele Rolls-Royce pentru anii următori. Deschideți capota oricărui Rolls-Royce cu șase cilindri până la modelul Silver Cloud (1955-9) și se vede clar moștenirea lor comună, deși cu multe îmbunătățiri interne. Iar când venerabilul Silver Ghost de atunci a fost înlocuit cu noul Phantom, în 1925, motorul său a adoptat și modelul esențial „Twenty”.
Vă recomandăm și:
Rolls-Royce Cullinan: luxosul SUV britanic primește un facelift
