Ford Mondeo este o maşină care reuşeşte să umple până la refuz o bandă de circulaţie şi care măsoară aproape 4,9 metri în lungime. Nu are cum să nu te impresioneze. Atunci de ce simt, imediat ce plec de pe loc, că mesajul vizual este mai degrabă un camuflaj pentru acest Mondeo sub capota căruia se află un motor diesel de 2,0 litri care dezvoltă 210 CP şi 450 Nm?…
Prea cuminte. Nimic din ceea ce vezi nu te pregătește pentru senzațiile pe care le poate oferi. Atmosfera care mă înconjoară mi se pare familiară şi nu tocmai. Asta pentru că versiunea de echipare Titanium, cu ale sale ingrediente stilistice şi tehnice, este nuanţată de o tapiţerie din piele bej şi de un plafon panoramic care aduce un plus de luminozitate şi de prospeţime. Prezenţa lor acompaniază în cel mai plăcut mod prestaţiile motorului TDCi de doi litri, cuplat la o transmisie din familia PowerShift, cu dublu ambreiaj şi şase trepte. Nerăbdător, apăs butonul FordPower şi trezesc la viaţă cel mai puternic propulsor diesel care poate echipa gama Mondeo. Difuze vibraţii strecurate în structura scaunelor Multi Contur (nişte mini SPA-uri în toată regula cu un tarif de achiziţie pe măsură) şi un susur delicat inundă blând habitaclul. Până să plec de pe loc îmi rezerv câteva momente să studiez oferta de tehnologii arondate trenului de rulare. Constat că transmisia are un program Sport propriu, iar șasiul poate reacţiona în trei variante prestabilite – Comfort, Normal şi Sport – la care ai acces prin intermediul sistemului Drive Control. Practic, sunt reglaţi parametrii de funcţionare ai sistemului de suspensie (echipat cu amortizoare reglabile electronic), direcţiei asistate electric şi managementul motorului. Cum urmează să parcurg un traseu urban recunoscut pentru veşnica sa îmbulzeală, nu mă hazardez să „trec” totul în Sport. Păstrez setarea neutră şi pornesc.
Burghez desăvârșit, Mondeo îşi începe călătoria cu legănări tacticoase care anunţă un nivel de confort foarte bun, indiferent de drum. Rularea în regim urban nu face altceva decât să ateste ceea ce era de la sine înţeles: aglomeraţia nu îl irită şi nici nu îi accentuează apetitul pentru motorină graţie, în primul rând, sistemului Start&Stop care funcţionează cu mult tact şi fără ezitări care să te pună în încurcătură.
Un consum de nici 7,5 litri realizat după mai bine de 120 km petrecuţi în aglomeraţia din Capitală stă mărturie că nu o să facă ravagii în buget dacă decizi să îl exploatezi zilnic. Mă lămuresc după câteva sprinturi că dacă ar fi să aleagă, acest Mondeo nu ar ezita nicio clipă: ar alege din prima mediul extra-urban. O detentă fulminantă urmată de o neostoită poftă de a alerga mai repede şi de a rămâne pe şosea susţin această alegere. Practic, motorul nu se leneveşte şi nu ezită în niciun scenariu de rulare. Mereu prezent, pune în practică cu mult aplomb şi cea mai mică solicitare preluată prin intermediul pedalei de acceleraţie. Selectarea modului Sport pentru șasiu şi transmisie încordează la maxim mecanica. Acrobaţiile pe care le face acul vitezometrului împrumută ceva din mişcarea sacadată a vumetrului atunci când asculţi o piesă precum Sabotage a trupei Beastie Boys. Susţinerea din partea sistemului de suspensie şi a direcţiei este exemplară în timp ce frânele te fac să resimţi un pic greutatea mare de pe puntea faţă, mai ales la frânări puternice. Dar, altfel, intervenţia lor potoleşte ferm orice episod, oricât de entuziast. Şi crede-mă, la volanul acestui model o să ai parte de multe astfel de episoade, mai ales că viteze precum 160 km/h se ating la nici măcar 3.000 rpm… Suflul care te propulsează cu atâta uşurinţă către bariera vitezelor maxime legale şi spaţiul uriaş pus la dispoziţia pasagerilor sau pentru bagaje (portbagajul are un volum util de 525 litri cu kit de pană) fac din acest Mondeo nu atât un mijloc de transport care se poate achita cu brio de orice drum ai avea de făcut, dar mai ales unul care să te facă să te bucuri de orice drum ai face.
Text: George DRUGESCU / Foto: Radu BUHĂNIŢĂ
