Drumuri pitorești printre coline acoperite de viță de vie și măslini, case izolate, turnuri de biserici vechi de când lumea, chiparoși, pini maritimi, miros de iarbă, multă liniște și numai culori calde sub bătaia razelor blânde ale soarelui. Le găsim pe toate într-un singur loc: Toscana.
Toamna este o perioadă foarte bună să vizitezi Italia. Temperaturile nu mai sunt atât de ridicate, iar numărul turiștilor este parcă puțin mai mic decât în zilele toride ale verii. Am ales anul acesta ca destinație de vacanță regiunea toscană și ca mijloc de transport autoturismul personal. După aproximativ 1.800 km și câteva opriri pe traseu am ajuns la destinația finală: Montelupo Fiorentino, un orășel aflat la 30 km de Florența.
Italienii beneficiază de autostrăzi foarte bune, nu există vinietă, însă, pentru fiecare segment de autostradă se plătește o taxă în funcție de distanța parcursă. Poate fi achitată cu numerar (automatele dau rest) sau card și mai există sistemul Telepass care oferă soluții personalizate ce includ parcări sau transport cu feribotul. În ceea ce privește felul în care șofează italienii lucrurile nu mai sunt atât de roz. Prima observație la intrarea în Italia este că mașinile de pe banda a doua a autostrăzii, deseori, înaintau mai încet decât cele de pe prima bandă. Depășirile fără semnalizare prealabilă sunt un lucru obișnuit, iar temperamentul latin ar face cu brio concurență reacțiilor din traficul bucureștean. Este drept că italienii compensează prin multe gesturi ceea ce românii ar exprima prin vorbe.
Revenind la alegerea punctului central al excursiei, micuța localitate florentină, acesta a fost o soluție foarte bună, aflându-se cumva în centrul regiunii și având acces direct cu trenul către Florența. Din start am exclus posibilitatea de a merge în capitala Toscanei cu mașina, știind că nu există locuri de parcare gratis și că parcările sunt costisitoare. Trenurile circulă cu frecvență destul de mare, dimineața chiar din oră în oră, iar durata călătoriei nu este mai mare de 30 de minute. Prețul unui bilet pentru o persoană este, pentru această distanță, 3,5 euro. Biletele se cumpără de la automatele instalate în gări și, înainte de urcarea în tren, trebuie validate. Pe parcursul celor patru călătorii, pe care le-am făcut astfel, nu am întâlnit decât o dată controlorii. Stația finală, Santa Maria Novella, se află foarte aproape de centrul istoric al Florenței și, practic, aproape de majoritatea obiectivelor turistice.
Mă așteptam ca zona turistica a orașului să fie pietonală, dar este totuși permis accesul pentru transportul în comun, taxiuri și autovehiculele rezidenților. Acestea jonglează cu grație printre mulțimea de turiști gură-cască, de cele mai multe ori luați prin surprindere de câte un taxi. De remarcat că transportul se face în mare parte cu vehicule electrice, iar autobuzele sunt de mici dimensiuni. Claxonatul nu este o practică folosită, iar taxiurile, mare parte dintre ele Toyota Prius sau Nissan Leaf, sunt albe și sunt dotate cu senzori care încep să piuie în momentul în care se apropie de pietoni.
Odată lăsată în urmă agitația din zona gării, intri în forfota din centrul orașului. Străduțele sunt împânzite de comercianți de tot felul, cei mai mulți cu genți din piele sau cu suveniruri pentru turiști. La tot pasul, printre magazine mai pretențioase, mici bistrouri tocmai bune să potolească pofta turiștilor înfometați, cu sendvișuri, „panini” în italiană, cu prețuri de la 1,5 până la 5 euro sau cu înghețată cu prețuri începând de la 1,5 euro cupa. Și pentru că tot vorbim despre nevoile primare, cam peste tot în zonele turistice toaletele publice pot fi folosite contra costului de 1,5 euro.
Florența nu se numește degeaba orașul muzeu. Este de ajuns să fie menționate câteva dintre cele mai importante muzee din lume: Galeriile Uffizi cu operele lui Botticelli, Giotto, da Vinci, Rafael, Tiziano, Caravaggio și nu numai, Galeria Academiei cu statuile lui David și Sclavii realizate de Michelangelo sau Capelele Medicilor unde sunt prezentate în toată splendoarea grupuri statuare ale marelui pictor și sculptor italian.
Pentru a avea acces la majoritatea muzeelor, dar și pentru a evita coada lungă ce se formează la intrare există mai multe variante cum ar fi abonamentele turistice pentru câteva zile sau rezervările făcute online.
Dar, mai presus de toate, Florența este un muzeu în aer liber. Este de ajuns să te plimbi pe străzi și o mulțime de monumente îți vor încânta privirile. Domul Santa Maria de Fiore, alături de clopotnița concepută de Giotto și Baptisterul Sf. Ioan Botezătorul reprezintă un adevărat simbol al orașului. Este remarcabil atât prin aspectul exterior, fiind placat cu marmură albă, roz și verde, cât și prin cupola dublă impresionantă concepută de Brunelleschi. Printre cele două cupole suprapuse se află o scară, cu 463 de trepte pe care se poate ajunge deasupra domului. Accesul necesită rezervare făcută cu cel puțin o săptămână înainte.
Mergând mai departe ajungi la o altă catedrală, Santa Croce, în interiorul căreia se găsesc mormintele mai multor personalități, cum ar fi Michelangelo, Machiaveli, Rossini sau Galileo Galilei.
Centrul politic al orașului se află în Piazza della Signoria, dominată de Palazzo Vecchio și Loggia della Signoria, o lojă cu arcade largi, deschisă către piață, unde se află statui realizate de sculptori italieni celebri.
Cunoscut pentru aspectul pitoresc, Ponte Vecchio, aflat în partea inferioară a fluviului Arno, este unul dintre cele mai fotografiate locuri din Florența. Pe vremuri, aici erau măcelării și tarabe cu pește sau legume. În secolul XVI, Cosimo I de Medici, care traversa podul pentru a se deplasa între Palazzo Pitti și Palazzo Vecchio, a decis desființarea acestora și înlocuirea cu magazine mai elegante, de bijuterii.
Trecând de Ponte Vecchio, pe celălalt mal găsești Palazzo Pitti, un alt muzeu impresionant, și Grădinile Boboli, parc istoric florentin, care oferă o priveliște foarte frumoasă asupra orașului.
Florența nu este singura pe care am vizitat-o în această vacanță în Toscana. Am ajuns la Pisa, cu celebrul ei turn înclinat, la San Gimignano, un superb orășel medieval și la Siena, cunoscută pentru Domul central, dar și pentru piața în care se desfășoară turnirul anual dintre cartiere. Dar, despre toate acestea voi povesti cu o altă ocazie.
Text: Emilia PETRE /Foto: photobyandrei.wordpress.com, Emilia PETRE
