Un Lamborghini accesibil ca preț, lansat într-o perioadă în care visul american nu a funcționat.
La mijlocul anilor ’70, Lamborghini nu se afla în cea mai bună formă. Countach avea succes dar Uracco, un model accesibil, în care constructorul italian își pusese mari speranțe, nu s-a vândut prea bine iar un înlocuitor pentru acesta nu era în plan. Prin urmare, Uracco trebuia transformat în ceva rentabil care să cucerească America iar pentru aceasta a fost contactat Bertone, cel care desenase cele mai de succes modele de „taur”.
Carosierul italian a pornit de la Uracco prezentând la salonul de la Geneva din 1976 produsul final, denumit Lamborghini Silhouette. Denumirea venea din motorsport astfel fiind denumiți bolizii de grupa 5 cu care, datorită aripilor evazate, noul Lamborghini se asemăna. Caroseria lui Uracco a fost modificată la partea din spate și i s-a montat un acoperiș amovibil, stil Targa, pentru a atrage americanii, cunoscuți drept mari amatori de decapotabile. Datorită acestei configurații s-a renunțat la soluția 2+2 locuri adoptată de Uracco, în spate rămânând loc doar pentru depozitarea acoperișului și pentru un arc de securitate necesar pentru a îndeplini severele norme de securitate americane. Bertone a restilizat aripile, dându-le o formă pătrată și a montat un spoiler larg în care erau încastrate radiatorul de ulei și conductele pentru răcirea frânelor. În spate, s-a renunțat la geamurile laterale și la luneta cu jaluzele în favoarea uneia verticale. Jantele au căpătat un nou design și au fost mărite la 15 inci. Interiorul a fost, de asemenea, reproiectat, cu un tablou de bord mai ergonomic orientat către șofer.
Amplasat transversal, în spatele ocupanților celor două locuri, se afla propulsorul V8 de 3,0 litri, cu patru axe cu came în cap, ce dezvolta o putere maximă de 250 CP și fusese proiectat de Paolo Stanzani. Performanțele obținute de Silhouette: viteză maximă 260 km/h și accelerația de la 0 la 100 km/h în 5,9 secunde. Automobilul avea o distribuție a maselor pe punți aproape egală și o ținută de drum foarte bună pentru acea perioadă, fiind foarte manevrabil și în oraș, spre deosebire de fratele mai mare, Countach.
Silhouette avea toate ingredientele să devină un best seller, însă, calitatea finisajelor nu era tocmai punctul forte, iar dificultățile financiare prin care trecea firma Automobili Ferruccio Lamborghini au dus la îndepărtarea potențialilor clienți. Din aceleași considerente Silhouette nu a ajuns pe piața americană. Producția acestui Lamborghini a durat doar doi ani (1977-1979) fiind construite 52 de unități. Astăzi, Silhouette este bine cotat printre colecționari, existând doar 31 de exemplare.
În iulie 1980 frații Mimram au preluat conducerea companiei înființând „Nuova Automobili Ferruccio Lamborghini”. Aceștia au început producția modelului off-road LM 002 și au apelat la Bertone pentru a restiliza modelul Silhouette. În 1981, tot la Geneva, a fost prezentat prototipul Jalpa, un Silhouette „îmblânzit”, cu forme mai rotunjite și cu un impozant eleron în spate. Tabloul de bord avea o formă cubică iar scaunele erau ajustabile pe toate direcțiile.
Propulsorul V8 de 3,0 litri de la Silhouette a fost modificat prin creșterea cilindreei la 3.485 cmc, furnizând acum 255 CP. Noile roți aveau diametrul de 16 inci și un nou design. Conform tradiției numele de Jalpa era împrumutat din lumea coridei dar „taurul” italian era confortabil și ușor de condus în trafic. Au existat, însă, câteva probleme legate de poziționarea scaunelor iar parbrizul provoca reflexii supărătoare pe timp de noapte. De asemenea, prin minuscula lunetă verticală nu se vedea mare lucru iar farurile escamotabile erau greu de reglat. Cu toate aceste neajunsuri Jalpa a fost cel mai de succes Lamborghini cu motor V8, până în 1988 construindu-se 410 unități, dintre care multe au luat calea Americii.
În 1984, Jalpa a suferit un facelift, elementele negre fiind vopsite în culoarea caroseriei iar stopurile au devenit rotunde, în stilul celor de la Ferrari. Vânzările lui Jalpa au scăzut în 1987 și noul proprietar, Chrysler, a decis ca, alături de Countach, să fie construit un nou Lamborghini echipat cu un motor V10. Totuși, ca ultimă soluție, s-a încercat construirea unei variante complet decapotabilă a modelului Jalpa dar prototipul s-a confruntat cu o mulțime de probleme legate de rezistența soft-topului la viteze ridicate.
