Valentin Bunea: „Acest Trabant nu va pleca din familia noastră”

0
512

Valentin Bunea a cumpărat primul Trabant, cu banii de la nuntă, acum mai bine de 30 de ani. Ar fi vrut ceva mai bun, dar atât și-a permis, doar că acum nu mai ia nicio clipă în calcul că ar putea să renunțe la acest tip de mașină. Nici el, dar nici soția. Este mașina lui de zi cu zi, dar și cea cu care pleacă în vacanțele din țară și chiar în cele din străinătate. Asta deși nu lipesc aventurile.

De ce ați ales Trabantul?

Când m-am căsătorit, în anul 1991, cu banii pe care i-am câștigat la nuntă, am zis să ne cumpărăm o mașină. Nu am câștigat prea mult, dar mă gândeam că o să găsesc una bunicică la mâna a doua. Eu sunt din Alexandria și m-am dus în târg la Vitan, în București, dar mi-am dat seama că nu ne încadrăm decât la un Trabant. Tata a avut și el Trabant, prin anii 70`, așa că povestea nu-mi era străină. Am cumpărat o mașină adusă din Germania, foarte frumoasă, pe care am aranjat-o puțin și cu care am mers aproape șase sau șapte ani. După ce am vândut acest Trabant mi-a cam părut rău, că am umblat cu el destul de mult și m-am atașat de el. Era foarte simplu și de multe ori l-am reparat în drum… nu știu, chiar mi-a plăcut foarte mult. Este adevărat că mai sărea câte o bujie sau câte o fișă, dar le legam și mergea (râde).

Și cum v-ați întors la Trabant?

Am mers cu o Dacia, iar în anul 2013 mi-a venit din nou ideea să-mi cumpăr un Trabant și după un an am găsit în sfârșit unul care mi-a plăcut. Soția mea, Carmen, nu era de acord să cumpăr un Trabant, dar eu nu am zis nimic și l-am luat, în mare liniște. Era un Trabant clasic, model 601, cu motor în doi timpi.

Cum să cumperi o mașină fără să știe soția

Și cum a reacționat soția?

L-am aranjat puțin și m-am dus la ea cu o fotografie și am întrebat-o dacă îi place mașina… „Hm”, a zis. Femeie… „Ar trebui să-ți placă pentru că este mașina noastră” (râde). A rămas mască! Când s-a urcat prima oară în mașină a început să râdă, că astea scot fum mult de tot, cel puțin până se încălzesc. Trabantul l-am avut până acum un an pentru că stau la bloc și s-au urcat unii pe bară și au rupt-o, dar i-au spart și parbrizul cu o piatră.

Și acum?

În anul 2017, am cumpărat alt Trabant 1.1, cel cu motor de Volkswagen, fabricat în anul 1990. Iar în anul respectiv am fost în orașul Zwickau, în Germania, la întâlnirea celor care au Trabant, chiar în locul unde s-a aflat fabrica. Atunci a fost ca un concediu, pentru că am oprit în mai multe orașe. A fost foarte frumos și cred că am făcut și vreo cinci mii de kilometri. Acum îmi mai testez soția, din când în când, și îi spun că vreau să vând Trabantul și îmi zice că pot să dau orice, mai puțin această mașină. S-a îndrăgostit tare mult de ea.

Mergeți des cu el?

Noi avem și altă mașină, iar în concediu, în țară și chiar în străinătate, nu mergem decât cu Trabantul. Iar pentru mine este mașina de „zi cu zi”. Am fost în Grecia, în Bulgaria și vreau să merg și în Italia la o întâlnire a pasionaților de aceste automobile. Este o mașină care îmi place foarte tare, chiar dacă unii spuneau, înainte de Revoluție, că nu este foarte sigură. Este adevărat că exteriorul este dintr-un carton presat, special, dar doar la aripi, plafon și fețele de uși. Dar structura lui este dintr-o tablă extrem de groasă și rezistentă!

Este o mașină greu de întreținut?

Se conduce usor și eu mă simt foarte bine la volan. Este o mașină care nu necesită investiții mari, dar este adevărat că am început să găsesc greu piese, mai puțin cele de la motor. Iar prețurile sunt acceptabile. Pe partea de mecanică găsești piese mai greu și sunt și ceva mai scumpe, pentru că trebuie să le cumperi de pe site-uri specializate din Germania.

Citește și: Draga mea mașină: Rolls Royce Silver Shadow – Dragoste la prima vedere

 

Fiul lui Valentin Bunea nu conduce Trabantul. „Preferă” Boeing 787

Cine se ocupă de lucrările de reparație?

Am niște prieteni, „Trabantiști”, dar cele mai multe lucrări le fac singur. Îmi place să meșteresc și mă bag la reparațiile lui, că dacă îl stric este al meu și eu „răspund” (râde). Pasiunea pentru mașini o am din copilărie, de la tata, care a lucrat ca mecanic, dar și ca șef de coloană. Îmi place foarte tare să șurubăresc la ea, să o dichisesc și să o șterg. Dar de la tata a început totul.

Ați transmis mai departe în familie pasiunea pentru mașini?

Nu! Băiatul meu nu este atras de mașini, el conduce avioane. Este pilot de linie și zboară cu un avion Boeing 787. Am emoții de fiecare dată când pleacă la drum. Am și mers cu el acum câteva zile. Nu vreau să-l laud, dar este foart bun. Abia acum realizez cât de mult a învățat și cât a muncit. Doar când vezi bordul acela încărcat cu butoane, manete și manivele și te ia amețeala. Ei se pregătesc mereu și dau teste foarte des.

Citește și: DRAGA MEA MAȘINĂ: Mercedes 250 & VW Golf I – Moștenirea familiei Dumitru

V-ați gândit să vindeți mașina?

Nu o să vând această mașină! Trabantul acesta îl ține câte zile oi avea, după aceea… Nici nu știți ce plăcere este să ieși cu el în trafic. Noi avem clubul nostru, al „Trabantiștilor”. Eu am fost multe parade auto, dar alea noastre mi se par că au o priză mai mare la public. În toamnă, la Buftea, am fost aproape 60 de șoferi cu Trabant și oamenii au fost extrem de încântați.

Sursa Foto: asociatiavehiculeistorice.ro & arhivă personală

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.


3 + opt =