Există firme care reuşesc să îşi păstreze anumite elemente de identitate pe parcursul trecerii timpului, chiar dacă luăm în calcul un interval de circa 50 de ani şi evoluţiile inerente din lumea auto.
Dintre aceste nume putem aminti cu uşurinţă de Mercedes, BMW sau Volvo, Aceştia sunt câțiva dintre producătorii auto care şi-au adaptat linia de modele la realităţile pieţii, dar care, în acelaşi timp, nu au abandonat „zestrea stilistică” lăsată de modelele anterioare în momentul conceperii unei noi generații de vehicule. Dacă BMW miza pe sportivitate şi Mercedes pe latura luxoasă, Volvo punea accentul pe construcţia durabilă a automobilelor sale şi pe siguranţa oferită pasagerilor. În această privinţă, deşi au trecut circa 50 de ani de la momentul ales de mine drept referinţă, practic, undeva în jurul anului 1970, există și în prezent destule elemente stilistice care au supravieţuit acestor transformări. Suedezii au păstrat aceste elemente de identitate vizuală pe lângă atenţia pentru siguranţa pasagerilor care a rămas permanent un subiect central al maşinilor lor.
Pentru a sublinia asta putem analiza modele din anii respectivi, Volvo 140, 144, 164, modelele 240, 260 şi să le comparăm cu familia de modele din prezent.
O primă diferenţă este apariţia modelelor SUV XC 40, XC 60 sau XC 90 în gama Volvo din prezent. Acestea reprezintă răspunsul la cererea de pe piaţă pentru acest tip de caroserii. Restul seriei este reprezentată de modelele sedan S60, S 90 sau versiunile estate V40, V60 şi V90. Marca Polestar îşi extrage la rândul său ADN-ul din pachetul stilistic Volvo. În trecut, exceptând modelul 1800, majoritatea vehiculelor produse au beneficiat de forme angulare.
Era o modalitate facilă de a transmite vizual soliditatea maşinilor suedeze. Cu timpul, însă, s-a constatat că percepţia transmisă asupra publicului, de maşini solide şi sigure era contrastată de imaginea mai greoaie de tip „cutie” care era imputată mărcii nord europene. Transformarea nu a avut loc peste noapte, însă, şi-a făcut simţită prezenţa mai ales după apariţia primei generaţii de Volvo S80 şi S60, maşini care au deschis drumul spre dinamizarea liniilor acestei mărci.
Se poate observa că paralelismul liniilor care alcătuiau volumul caroseriei a fost înlocuit de un joc elaborat de suprafeţe curbate tensionate în zonele de intersecţii prin muchii ce dau forţă designului. Umărul din dreptul zonei inferioare suprafeţei vitrate laterale este existent şi în prezent. Acesta, ca şi în trecut, contribuie în mod decisiv la impresia de soliditate, dar aceasta este combinată în prezent cu dinamismul dat de jocul suprafeţelor adiacente. Evoluţia tehnologiei este transmisă prin modul în care sunt tratate detaliile locale.
Acestea devin puncte de interes pe suprafața caroseriei. Blocurile optice revin acum la o formă mai „rectangulară” care flanchează o mască ce nu a abandonat tema iniţială a zonei frontale. Chiar şi în cazul modelelor SUV designul posterior îşi extrage originea din prima generaţie a modelelor S60 şi S80. Privit din spate se poate uşor observa profilul lateral al caroseriei deoarece nu există o suprafaţă semnificativă de racordare între zona din spate şi lateralul automobilului.
Gabriel MANOLE
