Din lunga serie de maşini frumoase produse de Alfa Romeo, unele poartă şi semnătura unor case celebre de design. În cazul de faţă o să vorbim despre o creaţie a casei Bertone, o adevărată reuşită stilistică.
Povestea începe cu Alfa Romeo Giulia, model care concura în competiţiile cu motor, dar care, în ciuda expertizei inginerilor mărcii, era învinsă fără drept de apel de creaţia casei Zagato. O mașină care pornea de la aceeaşi platformă, însă utiliza unele componente şi o aerodinamică superioare modelului de bază. Deoarece aceasta nu era un model oficial Alfa, factorii de decizie au hotărât că trebuie să dea un răspuns acestor serii de victorii. Aici intră în scenă Bertone, deoarece Alfa Romeo a decis să apeleze la această casă de design, o rivală a celor de la Zagato. Au oferit în acest sens şi suportul oficial pentru realizarea unui model competitiv având la bază mecanica modelului Giulia. Naşterea acestui model nu a fost foarte rapidă. Au existat trei prototipuri care la rândul lor au beneficiat de experienţa dobândită de Bertone cu ocazia elaborării a trei studii de design spectaculoase intitulate BAT 5, 7 şi respectiv 9.
Valoarea studiilor era reprezentată şi de răspunsurile obţinute în materie de aerodinamică, informaţii care au fost utilizate în final pe această maşină de serie fabricată între anii 1959-1966. Cel mai mult se inspiră de la conceptul BAT 9 care interpreta deja o maşină cu o linie de design specifică mărcii Alfa Romeo.
Întâlnim, prin urmare, capota plonjată, dispunerea blocurilor luminoase, integrarea grilei tradiţionale Alfa sau nervura care traversa asemănător capota, toate tratate într-un mod similar. Cea mai importantă, însă, este abordarea generală, maşina de serie transpunând fluiditatea suprafeţelor întâlnite şi pe concepte. Deşi nu avea proporţii la fel de dramatice precum lungimea generoasă a capotei, un acoperiş mai „turtit” şi roţile din faţă aproape pe jumătate acoperite cum este cazul la BAT 9, Alfa Romeo (Giulietta/Giulia) Sprint Speciale înglobează suficiente elemente încât să stârnească admiraţia. Privită, avem senzaţia că forma ia naştere într-un mod natural. Totul este firesc, fiecare lucru pare să fie exact acolo unde trebuie. Atrage atenţia panta parbrizului şi a lunetei care coboară la un unghi asemănător formând împreună cu profilul acoperişului un arc de cerc aproape perfect.
Forma foarte bombată a acestora asigură la interior un spaţiu generos care poate să pară surprinzător pentru o maşină sportivă cu două locuri, practic, în ciuda unei banchete minimale aflate în spatele acestora. Este o sportivitate asigurată de curburi „naturale”, care nu sunt tensionate prin muchii la intersecţiile cu alte suprafeţe adiacente. Toate schimbările de direcţie ale suprafeţelor panourilor de caroserie se fac organic, evitând orice accident reprezentat de o muchie care ar „tăia” cu brutalitate această temă a cursivităţii. Într-un fel, abordarea este în opoziţie cu exerciţiile moderne unde, de multe ori, volumul automobilelor pare să încerce cu orice preţ să se îndepărteze de simplitate. Cu cât mai „întortocheat”, cu atât mai bine, pare să fie crezul.
Text: Gabriel MANOLE / Foto: silverstoneauction.com
unul dintre cele mai frumoase Alfas