Amédée Gordini: o viață dedicată pasiunii

Povestea lui Gordini este despre pasiunea și determinarea unui om inventiv care cunoștea mecanica la fel de bine ca alfabetul și care a marcat istoria motorsportului prin automobilele sale albastre cu dungi albe.

Totul a început în 1899 când se năștea Amadeo Gordini în Bazzano lângă Bologna. Fascinat de la fragedă vârstă de automobil și apoi de mecanică, Amadeo emigrează în 1925 în Franța pentru a se angaja la garajul lui Cattaneo, lângă Paris, schimbându-și, totodată, numele în Amédée. În anii următori se specializează în modificarea motoarelor Fiat și Simca pentru curse. În 1938, jurnalistul Charles Faroux este impresionat de realizările lui Gordini pe care îl numește „le Sorcier” – vrăjitorul.

În 1950 este înființat Campionatul Mon­dial al Mărcilor și Amédée Gordini ia parte cu succes la câteva curse cu automobile de concepție proprie dar abandonează din lipsă de finanțe. Apoi, îl întâlnește pe Pierre Dreyfus, directorul Regiei Renault care îl roagă să îmbunătățească cutiile de viteze ale modelului Dauphine. În 1957, contractul este semnat, fiind lansat primul din cele 10.000 de Renault ce purta numele „vrăjitorului”. Dauphine Gordini arăta la exterior ca un Dauphine normal dar avea o chiulasă modificată, cu o nouă galerie de admisie și, evident, o cutie de viteze mai bună. Succesul dobândit cu acest model a prelungit colaborarea cu Renault, în 1964 fiind lansat poate cel mai legendar model construit de Amédée: Renault 8 Gordini. Acesta avea un motor modificat de Gordini, atingea o viteză maximă de 170 km/h și parcurgea kilometrul cu plecare de pe loc în 33 de secunde. Renault 8 Gordini avea un aspect deosebit, fiind vopsit în inimitabilul bleu France 418, accentuat de două benzi albe. În primul an de producție s-au vândut mai mult de 2600 de unități.
Pentru merite deosebite, în 1953 Amédée primește din partea guvernului Franței „Legiunea de Onoare”.
În 1966, la inițiativa a trei jurnaliști francezi, Alain Bertaut, Paul Dupuis și Georges Fraichard este înființată  „Cupa Gordini” pe circuit la care participă doar modelele 8 Gordini fără nici un fel de modificare, pentru a facilita apariția noilor talente și a reduce costurile de participare. În această Cupă s-au remarcat o mulțime de piloți deveniți celebrii, printre care Pierre Jabouille, Jean Ragnotti sau Bernard Darniche.
Gordini a construit motoarele pentru celebrele berlinette Alpine A110 care au câștigat în 1973 prima ediție a Campionatului Mondial de Raliuri. Prietenia sa cu Jean Redele, fondatorul lui Alpine, a dat naștere multor modele de succes cu emblema Alpine Renault.
În 1970, pe circuitul de la Le Castellet este celebrată “Ziua G” la care participă mii de „gordiniști”, prilej cu care este lansat noul Renault 12 Gordini care trece de la soluția „totul în spate” la tracțiunea față. Între 1970 și 1974 sunt comercializate 5.000 de unități. După încheierea producției, Renault 17 TS este rebotezat cu numele Gordini dar „vrăjitorul” nu participă la dezvoltarea acestui model fiind ocupat cu elaborarea motorului V6 turbo pentru Le Mans. În 1978, Alpine Renault câștigă celebra competiție cu un motor pe care scrie Gordini dar Amédée moare un an mai târziu.
După o pauză de 30 de ani, numele „vrăjitorului” revine pe un automobil Renault. Twingo Gordini este un automobil sportiv, accesibil amatorilor de curse și este vopsit în același bleu 418, cu cele două benzi albe.