Henry Royce alături de Charles Rolls, acum 120 de ani, puneau bazele fundației Rolls-Royce și uneia dintre cele mai renumite mărci din lumea automobilelor.
Numele său întreg este Frederick Henry Royce și s-a născut pe 27 martie, în 1863, la Alwalton, o mică localitate lângă Peterborough, în zona central-estică a Angliei. Era al cincilea copil dintr-o familie cu mari probleme financiare. Afacerea familiei fusese declarată în stare de faliment, iar tatăl său a fost închis, conform legilor de atunci. Partea tristă a fost că dificultățile materiale timpurii i-au afectat sănătatea lui Royce pentru tot restul vieții.
Așa că la vârsta de 10 ani, împreună cu familia sa s-a mutat la Londra, unde Royce a fost vânzător de ziare și apoi curier de telegrame. Mai târziu, în 1877, mătușa sa l-a susținut financiar și a devenit ucenic la râvnitele atelierele Great Northern Railway (GNR) reîntorcându-se în Peterborough. Aptitudinile sale naturale pentru design și lucrurile construite manual au fost imediat remarcate. Un set de trei roabe miniaturale pe care le făcuse din alamă i-au demonstrat standardele exigente, cele pe care le-a stabilit pentru sine și pentru tot ce a realizat de-a lungul carierei sale.
Instruirea practică
Doar că, doi ani mai târziu, mătușa sa a avut la rândul ei probleme financiare care au pus-o în imposibilitatea să-i plătească taxa anuală pentru ucenicia sa. Neabătut, Royce s-a întors la Londra și, în 1881, a început să lucreze la noua companie Electric Lighting & Power Generating Company (EL&PG). Electricitatea era atunci atât de nouă încât nu avea instituții profesionale și, prin urmare, nici examene oficiale sau cerințe de calificare pentru angajare. Pentru Royce, care avea o educație școlară rudimentară, acesta a fost un avantaj neprețuit.
Fascinația lui pentru subiect, etica de lucru formidabilă și dorința extremă de perfecționare l-a determinat să urmeze cursuri serale de engleză și matematică după muncă. A fost motivul pentru care în 1882, EL&PG, redenumită acum Maxim-Weston Electric Company, avea să-l trimită să gestioneze instalația de iluminat stradal și a teatrului din Liverpool. Dar când compania a dat faliment brusc, Royce, la vârsta de doar 19 ani s-a trezit din nou șomer.
Dar nu pentru mult timp, pentru că la sfârșitul anului 1884 și-a fondat propria afacere, FH Royce & Co., în Manchester. Inițial a produs articole mici, cum ar fi sonerii alimentate cu baterii, însă compania a progresat ajungând să fabrice macarale rulante, cabestane de manevră feroviară și alte echipamente industriale grele.
Până în 1901, anii de surmenaj și o viață tensionată acasă au avut un efect grav asupra sănătății lui, care fusese slăbită și de privațiunile copilăriei sale. Situația s-a înrăutățit în anul următor, când compania a constatat că finanțele sale s-au diminuat din cauza afluxului de mașini electrice importate mai ieftine, care le-a subcotat prețurile. Perfecționist, Royce nu a fost pregătit să compromită calitatea produselor sale, dar eforturile și stresul rezultat a făcut ca în 1902 sănătatea sa să se prăbușească complet.
Momentul de cotitură
Medicii lui Royce i-au prescris odihnă completă și l-au convins să-și ia o vacanță de 10 săptămâni cu familia soției sale în Africa de Sud. În lunga sa călătorie a citit o carte abia publicată, „Mașina – Construcția și managementul său”. Iar ceea ce a învățat din ea i-a schimbat viața.
La întoarcerea sa în Anglia, complet revitalizat, Royce și-a achiziționat prima mașină, de fabricație franceză, marca Decauville cu motor de 10 CP. Povestea spune că această primă mașină a fost atât de prost construită și de nesigură, încât Royce a decis că o poate face mai bună. De fapt, în lectura lui sa de vacanță se concentrase deja pe producerea propriei sale mașini. A ales Decauville tocmai pentru că era una dintre cele mai bune mașini pe care le avea la dispoziție, pe care o va demonta și apoi, avea să aplice cea mai faimoasă expresie a sa, „ia tot ce există mai bun și fă-l și mai bun”.
Prietenul și asociatul său de afaceri, Henry Edmunds, a împrumutat unul dintre aceste modele originale Royce 10H.P. cu care a participat la competiția „1000-mile Slide Slip Trials” organizată de Automobile Club of Great Britain & Ireland (devenită mai târziu Royal Automobile Club, sau RAC), în aprilie 1904. Edmunds a fost foarte impresionat de mașină și și-a dat seama că acesta era chiar mașina de înaltă calitate, de fabricație britanică, pe care o căuta un prieten și coleg membru al clubului cu care să-și aprovizioneze noul său dealer de mașini din Londra. Prietenul acela a fost, desigur, Onorabilul Charles Stewart Rolls.
Primul capitol Rolls-Royce
În calitate de creier tehnic al noului parteneriat, producția lui Royce a fost uimitoare și nebănuit de prolifică. De la înființarea companiei în 1904, el a creat personal conceptul inițial pentru fiecare articol mecanic din fiecare autoturism Rolls-Royce, până la moartea sa în 1933. Un inginer instinctiv și intuitiv, el avea abilitatea neobișnuită să evalueze componentele pur și simplu, din ochi. Credea cu fermitate că, dacă ceva părea în regulă, probabil că așa era și aproape invariabil se dovedea că avea dreptate.
Pe măsură ce cererea a crescut, iar mașinile cu motor în sine au devenit din ce în ce mai complexe, el a înființat o echipă de proiectare guvernată de maxima sa: „transformați, modificați, îmbunătățiți, perfecționați”. Tot ceea ce a produs echipa a fost apoi fie respins și trimis înapoi pentru mai multă muncă, fie în cele din urmă aprobat, evident, doar de Royce. Spre deosebire de producția modernă de motoare, unde modelele sunt introduse, actualizate și înlocuite la intervale definite, Royce a adus îmbunătățiri continue produselor sale, fără vreun anunț sau notificare. Unele dintre aceste îmbunătățiri au fost mici, gen o șaibă sau o clemă de furtun, dar efectul net a fost că… nu erau două mașini Rolls-Royce care să arate exact la fel în detaliu. Totuși, acest sistem, gestionat de căutarea necruțătoare a excelenței a lui Royce în tot ceea ce a făcut și a supravegheat, a făcut mașinile Rolls-Royce cele mai apropiate posibil de perfecțiunea mecanică, având în vedere cunoștințele și tehnologia de la acea vreme.
Însă trebuie amintit că Royce nu a proiectat niciodată integral o mașină. Până în 1949, Rolls-Royce a produs doar „șasiuri rulante”, echipate cu motoare și sisteme de propulsie, pe care un carosier specializat construia apoi caroseria conform specificațiilor cerute. Un șasiu rulant includea totuși peretele (panoul care separă compartimentul motor de cabina pasagerilor) și radiatorul, care determinau, cel puțin parțial, proporțiile generale ale automobilului finit.
Un om extrem de motivat, unii i-ar putea spune obsedat de munca sa, Henry Royce și-a implicat mintea analitică, interesul și apetitul nesățios pentru munca grea în fiecare aspect al vieții sale. Aceasta a fost puterea etosului său, care încă dinamizează compania care îi poartă numele 120 de ani mai târziu.
Vă recomandăm și:
